Monahia Varvara Seracin s‑a mutat la Domnul

Duminică, 21 august 2022, după Sfânta Liturghie (ora 12:30), monahia Varvara Seracin (prof. Doina Seracin) și‑a început călătoria spre Împărăția lui Dumnezeu.

Născută la data de 16 iulie 1935, în localitatea Vasiova (azi orașul Bocșa), județul Caraș‑Severin, copila Doina s‑a întărit în credință și s‑a format duhovnicește în atmosfera de rugăciune a Mănăstirii „Sfântul Ilie de la Izvor”, Bocșa‑Vasiova, unde a deprins tainele cântării bisericești și rânduiala sfintelor slujbe, de care s‑a atașat pentru toată viața.

Înzestrată de Bunul Dumnezeu cu mulți talanți, tânăra Doina Seracin a absolvit Liceul „Carmen Sylva” din Timișoara, unde a susținut și bacalaureatul, în anul 1953, apoi s‑a înscris la Facultatea de Chimie Industrială din cadrul Politehnicii timișorene, ale cărei cursuri le‑a finalizat, cu licență, în anul 1958.

După absolvirea facultății a funcționat ca inginer chimist la o întreprindere din Timișoara, apoi, din anul 1966, a fost încadrată pe postul de asistent universitar la Facultatea de Agronomie din capitala Banatului.

Vremurile de atunci nu erau, însă, compatibile cu valorile spirituale, intelectualii creștini erau supravegheați, marginalizați și chiar îndepărtați de la catedră, așa cum s‑a întâmplat, din păcate, și cu profesoara Doina Seracin.

Postul de asistent universitar a fost desființat și ea a fost numită profesor titular la Liceul de Construcții („Ion Mincu”), unde a funcționat până în anul 1990, când s‑a pensionat.

Ivindu‑se iarăși zorii libertății noastre și reluându‑se predarea religiei în școlile de stat, preotul Ioan Olariu de la Parohia Timișoara Iosefin a invitat‑o pe profesoara Doina Seracin, cunoscută pentru atașamentul ei față de Biserică, să predea religia în școlile de pe raza parohiei, misiune pe care ea a îndeplinit‑o cu multă dăruire, vreme de 15 ani (doi ani fără remunerație).

Dragostea față de Dumnezeu și de Biserică, precum și dorința de a aprofunda tainele teologiei au îndrumat‑o spre Facultatea de Teologie, recent înființată la Timișoara. A susținut, așadar, examenul de admitere, în anul 1994, și a absolvit facultatea ca șefă de promoție, în anul 1998.

Pe lângă bogata activitate didactică, profesoara Doina Seracin s‑a implicat activ și în organizarea unor manifestări culturale și filantropice derulate la Timișoara. Astfel, ea a fost membră fondatoare a Societății Femeilor Creștin‑Ortodoxe din Timișoara, pe care a condus‑o ca președintă, de la înființare, 2 mai 1991 și până în anul 2015. În această calitate, împreună cu credincioasele societății, a organizat ample acțiuni culturale și de ajutorare a credincioșilor nevoiași.

Spre pildă, în pagina rezervată societății de redacția revistei arhiepiscopale „Învierea”, membrele societății publicau articole, știri și poezii, făceau cunoscute multiplele activități desfășurate, cum ar fi concertele de Paști și de Crăciun, vizitele efectuate la așezămintele social‑caritative din oraș, la spitale și penitenciar, pregătirea și distribuirea la persoanele vârstnice a hranei calde de la cantina Parohiei Timișoara Iosefin.

Cunoscătoare a muzicii bisericești, încă din copilărie, monahia Varvara Seracin a cântat peste patruzeci de ani în Corala „Doina Banatului” a Parohiei Timișoara Iosefin, pe care a și dirijat‑o în anul 1991, vreme de șase luni. De asemenea, a făcut parte, câțiva ani, și din corul bisericii Timișoara Fabric Vest, a cântat în corul Societății Femeilor Creștin‑Ortodoxe din orașul nostru, pe care l‑a și dirijat.

După plecarea la Domnul a soțului său, prof. univ. dr. Eugen Seracin (2013), profesoara Doina Seracin a ascultat chemarea Domnului și s‑a închinoviat în obștea Schitului „Nașterea Maicii Domnului” din stațiunea balneoclimaterică Băile Herculane, unde a fost tunsă în monahism, la 21 noiembrie 2016.

În liniștea acelui așezământ monahal și‑a trăit monahia Varvara Seracin ultimii ani de viață, în rugăciune și viață curată, citind Sfânta Scriptură și alte cărți folositoare sufletului, înălțând cântări de preamărire lui Dumnezeu, Maicii Domnului și tuturor sfinților.

Înainte de odovania sărbătorii „Adormirea Maicii Domnului”, sufletul monahiei Varvara Seracin, purificat prin Sfintele Taine, s‑a întors acasă, la Tatăl ceresc, Domnul și Stăpânul vieții sale, ai Cărui talanți nu i‑a îngropat, ci i‑a înmulțit, cu râvnă și evlavie, în vremea viețuirii sale pământești.

Dumnezeu a rânduit să o întâlnesc pe cărările vieții și să o cunosc îndeaproape pe monahia Varvara Seracin, mai ales în perioada cât i‑am fost preot duhovnic (2001‑2016).

Acum, în pragul despărțirii noastre vremelnice de monahia Varvara, mărturisesc, în calitate de preot duhovnic, cu emoție și deplină sinceritate, că, în cele patru decenii de slujire la Altarul Bisericii strămoșești, am avut prilejul de a spovedi o credincioasă și o monahie care „s‑a deșertat pe sine” de răutate și invidie, de mândrie și lăcomie, de plăcerile și de grijile vieții și s‑a înveșmântat în credință și rugăciune, în smerenie și viață curată, în dragoste față de Dumnezeu și de Biserică, chiar în vremuri de prigoană, împlinindu‑și cu pilduitoare bucurie misiunea de mamă, de dascăl și de vrednică slujitoare a cinului monahal.

Dumnezeu să‑i așeze sufletul în cetele monahiilor iubitoare de Hristos!