Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Monahul hirotonit episcop de Alba Iulia la Constantinopol

Monahul hirotonit episcop de Alba Iulia la Constantinopol

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Pr. Conf. Dr. Jan Nicolae - 21 Aug, 2010

În 11 aprilie 2000, Patriarhia Ecumenică îl canoniza pe Sfântul Ierotei, cinstit în 20 august. Monahul Ierotei a fost hirotonit episcopul ungurilor, însoţindu-l pe voievodul Gyula în patria sa, în Ardeal. Documentele scrise şi cele arheologice ne călăuzesc spre concluzia că Sfântul Ierotei a rezidat la Alba Iulia.

 

 

 

Arhimandritul Irineos Delidimos, profesor la Tesalonic, a publicat un studiu legat de viaţa Sfântului Ierotei. După tradiţie, Ierotei a fost un monah vestit prin evlavia lui. Ierotei s-a învrednicit să fie pomenit împreună cu Luca Stâlpnicul, cu patriarhul Polieuct, Mihai Maleinos şi Sfântul Atanasie Athonitul. Kedrenos zice că Gyula l-ar fi dus cu sine "de acasă" pe Ierotei. Istoricul grec pomenit menţiona în portretul haghiografic pe care l-a alcătuit cu ocazia canonizării episcopului misionar bizantin: "După ce a fost hirotonit episcopul ungurilor,

 

 

l-a însoţit în călătorie pe voievodul Gyula în patria sa, în Ardeal. Gyula, fiind al doilea demnitar în ierarhia liderilor maghiari, a stăpânit teritoriul Transilvaniei, numele lui păstrându-se în denumirea oraşului Alba Iulia (Gyulafehérvár). Fiica lui Gyula, Şarolda, va fi mai târziu mama Sfântului Ştefan; iar fiul lui, Gyula junior, va fi stăpânul Ardealului până în 1002. Pe baza acestor date, se crede că centrul misiunii lui Ierotei a fost în teritoriul lui Gyula, în Transilvania, pe valea râului Mureş, ce se varsă în Tisa şi traversează oraşul Alba Iulia. Ierotei însă a fost hirotonit episcop pe seama întregii ţări şi nu numai pentru teritoriul lui Gyula".

 

 

Nu numai reputaţia lui Gyula l-a ajutat în misiune, ci şi faptul că populaţia românească era creştină. Misiunii sale i se datorează întemeierea unor mănăstiri şi construirea de biserici. Iar Gyula, devenit Ştefan prin botez, "n-a mai năvălit niciodată în teritoriul romanilor şi n-a uitat pe prizonierii creştini, ci îi răscumpără şi îi eliberă".

 

 

 

 

Creştinii "greci" ai Ungariei

 

 

 

 

Este o realitate istorică faptul că maghiarii, în primă fază, au îmbrăţişat creştinismul sub formă bizantină răsăriteană ca şi românii. Misionarii latini au intrat în Ungaria după 973. Moştenirea duhovnicească a lui Ierotei a rămas vie prin mănăstirile "greceşti", existente în multe locuri. Cu timpul, numele şi amintirea lui au fost date uitării, iar mai târziu, de pe teritoriul Ungariei, au dispărut şi creştinii "greci". Treptat s-a indus părerea că Ungaria a fost încreştinată doar de către misionari latini. Abia în 1740 Godfried Schwarz a adus iarăşi în prim-plan personalitatea lui Ierotei şi rolul misiunii bizantine în Ungaria. Este vorba de un învăţat evanghelic, ţipţer născut în Ungaria de Sus, în actuala Slovacie, şi care şi-a început studiile la Lõcsén (Levoca), Csetneken (Štítnik) şi Osgyánban, apoi, din 1724, a studiat la Universitatea din Jena, ajungând rector la Levoca, întorcându-se în 1734 la Budapesta, trăind din 1735 în Germania, fiind activ în Marburg şi Halle, iar mai târziu ocupând demnitatea de rector la Osnabrück (1742), iar apoi pe cea de episcop evanghelic de Rinteln (1749). Cea mai importantă lucrare în acest sens este teza sa "Initia religionis christianae inter hungaros ecclesiae orientali adserta. Eademque a dubiis et fabulosis narrationibus repurgata. Dissertatio historico-critica auctore Gabriele de juxta Hornad. Francofurti & Lipsiae, 1739". (Editio III. Clausenburgae.) Prin această lucrare, Godofredus Schwarz, alias Gabriel de juxta Honrad Hung (Gabor Honrad), originar dintr-o familie cu profunde convingeri protestante, ajuns episcop evanghelic la Rinteln, le reaminteşte compatrioţilor săi începuturile lor în legea creştină sub oblăduirea misiunii bizantine conduse de episcopul misionar Hierotheos. Aceasta este lucrarea pe care va fi avut-o în vedere istoricul grec Irineos Delidimos atunci când a alcătuit viaţa episcopului Hierotheos, în contextul canonizării sale din 2000.

 

 

Gottfried Schwarz afirmă categoric, cu o erudiţie de adevărat savant, istoric, geograf, lingvist, teolog, deopotrivă, identitatea lui Gyla din cronicile bizatine cu Gyula din cronicile latino-maghiare, întemeindu-se mai ales pe concluziile lui Samuel Timon, considerând şi el că acest conducător încreştinat la Constantinopol şi-a avut reşedinţa la Alba Iulia şi tot aici, implicit, şi episcopul său. Există în cartea lui Schwarz câteva pasaje consistente care descriu misiunea lui Hierotheos (Quomodo evangelii Christiani lux ad gentem item Hungaricam transfusa fuerit, p. 31; Hierotheus primus Hung. Episcopus Cpoli missur, p. 41) şi contextul ei, rolul vecinătăţii cu slavii şi al influenţelor acestora în răspândirea credinţei printre maghiari, reflectate în limbă şi în vechile mărturii despre uzul alfabetului şi scrierii slavone la aceştia. Pentru a împrăştia orice dubiu legat de lucrarea apostolică a lui Hierotheos în Transilvania care, prin căsătoria Şaroltei, fiica lui Gyula, cu Geza, s-a extins asupra întregii Ungarii, Gottfried Schwarz afirmă categoric că nu are nici o îndoială, acest lucru fiind evident pentru cei care sunt în stare să regăsească această tradiţie primară bizatină în obiceiurile, disciplina şi însemnele regale ungare.

 

 

 

 

Vestigii arheologice la Alba Iulia

 

 

 

 

Samuel Timon este unul dintre primii istorici care considera, în 1733, că misiunea lui Ierotei a avut ca epicentru Alba Iulia, capitala ducatului lui Gyula. Istoricul iezuit Stephan Katona (1732-1811) admitea prezenţa românilor în Transilvania înaintea pătrunderii maghiarilor lui Tuhutum, ţinut în care a fost adus misionarul bizantin Ierotei: "In Transsilvania adductus Hierotheus, si quod operae pretium fecit, illud non tamen in Hungaris, quam Valachis, apud quod Graecus ritus hodieque manet, factum esse suspicor. Valachos autem illie habitasse, quom Tuhutum provinciam occupavit". Acest pasaj poate îndreptăţi opiniile istoricului Ioan Aurel Pop despre probabila reşedinţă a episcopiei lui Hierotheos dependentă de Constantinopol şi activă atât pentru maghiari, cât şi pentru populaţia slavo-română.

 

 

În ceea ce-i priveşte pe români, majoritari în Transilvania, ei au rămas credincioşi Bisericii Ortodoxe în toate vremurile. Rotonda descoperită de cercetători sub nava laterală de sud a Catedralei Romano-Catolice din Alba Iulia, datând din secolul al IX-lea, a fost considerată de către unii arheologi altarul sau baptisteriul Sfântului Ierotei. Acesta este cel mai vechi monument medieval bizantin din piatră cunoscut în Transilvania. O surpriză, apărută între timp, o reprezintă cele cinci cruci bizatine de secol X descoperite de către arheologul Mihai Blăjan, în urma cercetărilor desfăşurate în anii 2001 şi 2005 la locul numit Izvorul Împăratului-Alba Iulia. Arheologul Aurel Dragotă semnalează, în urma unei bogate experienţe arheologice la necropolele de secol X de la Alba Iulia, importanţa acestui centru politic şi influenţele exercitate de mediul bizantin aici, evidenta diversificare funerară de la începutul acestui secol datorată particularităţilor etnice sau religioase. Necropola de la "Izvorul Împăratului" ar putea fi, după opinia acestui arheolog, elementul nou, legat, probabil, de mult disputatul "moment Hierotheos".

 

 

Documentele scrise şi cele arheologice ne călăuzesc spre concluzia că Sfântul Ierotei a rezidat la Alba Iulia. Majoritatea istoricilor români, de la reprezentanţii Şcolii Ardelene şi până la cei din secolul al XX-lea au considerat că Gyula a avut reşedinţa în Transilvania, iar episcopul Hierotheos şi-a desfăşurat misiunea în preajma acestuia. Reputatul bizantinolog Dimitri Obolensky (1918-2001) considera că misiunea Sfântului Ierotei, sprijinită pe puterea politică a lui Gyula, a permis creştinismului să prindă rădăcini în ţinuturile joase din estul Tisei şi în Transilvania în a doua jumătate a secolului al X-lea.

 

 

Cercetarea istorică şi haghiografică dedicată Sfântului Ierotei a fost reluată din 2009 la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, care, în colaborare cu istorici de prestigiu precum academicienii Răzvan Theodorescu şi Ioan-Aurel Pop, a organizat un simpozion dedicat acestei teme şi a editat un volum colectiv. Demersul academic va continua cu ediţia critică a cărţii lui Gottfried Schwarz despre începuturile creştinismului la maghiari în Biserica Răsăritului şi cu o monografie dedicată acestui istoric maghiară-german, în colaborare cu universităţile din Cluj şi Zürich.