Monument închinat Sfântului Simeon, Izvorâtorul de Mir, la Belgrad

Miercuri, 27 ianuarie 2021, în centrul Belgradului a avut loc ceremonialul descoperirii unui monument închinat lui Ștefan Nemania, unul dintre cei mai mari conducători ai sârbilor. La ceremonie au participat președintele Serbiei, Alexandr Vucici; președintele Bosniei și Herțegovinei, Milorad Dodik; prim-ministrul sârb și cel bosniac, precum și alte oficialități din cele două ţări.

La eveniment au fost prezenți mai mulți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Sârbe: Episcopii Ioan al Șumadiei, administratorul Arhiepiscopiei de Belgrad și Karloviț; Irineu de Baci; David de Krușevaț și Episcopii-vicari Ștefan de Remesiana și Isihie de Mohacea.

Monumentul este opera sculptorului rus Alexandru Rukavișnikov. Statuia a fost montată pe o cască bizantină, iar Ștefan Nemania ține într-o mână sabia și în cealaltă mână Testamentul de la Hilandar. Monumentul are 23 de metri înălțime și cântărește 68 de tone.

Sfântul Simeon, Izvorâtorul de Mir - Principele Ștefan Nemania

Ștefan Nemania (Стефан Немања) a fost Marele Prinț al Marelui Principat al Serbiei, cunoscut și sub numele de Rașka, din 1166 până în 1196. Membru al Dinastiei Vukanovici, Nemania a fondat Dinastia Nemanici (Немањић) și este amintit pentru contribuțiile sale la cultura și istoria sârbă, fondând ceea ce va evolua în Țaratul Sârb, precum și Biserica națională Ortodoxă Sârbă.

Nemania s-a căsătorit cu o nobilă sârbă, Ana, cu care a avut trei fii și trei fiice: Vukan Nemanici - Prințul de Doclea, pentru scurt timp și Mare Prinț al Serbiei (1202-1204); Ștefan Nemanici - succesorul lui Nemania, primul rege al tuturor ținuturilor sârbe, 1196-1228; Rastko Nemanici (1171-1236) - primul Arhiepiscop și Sfânt al Bisericii Ortodoxe Sârbe, cu numele Sava; Jefimiia - căsătorită cu regentul Salonicului Manuel Komnenos Doukas (†1241); o fiică măritată cu nobilul bulgar Tihomir Asan, mama împăratului bulgar Constantin Tih (anii de domnie, 1257- 1277); Elena-Evghenia, soția lui Ioan Asan I.

Nemania a luptat împotriva ereziei bogomilismului, care se răspândise din Bulgaria vecină pe teritoriul său, precum și în Bosnia, și a întărit creștinismul ortodox. Marele jupân le-a ars cărțile, le-a confiscat pământurile, iar pe unii i-a exilat. Până la sfârșitul domniei sale, Ștefan Nemania a scăpat complet de bogomili.

În 1196, după trei decenii de război și negocieri care au consolidat Serbia, perioadă în care a minimalizat influența occidentală și pe cea bizantină, Ștefan Nemania a abdicat în favoarea fiului său mijlociu (tot Ștefan Nemanici, care a devenit primul rege încoronat al Serbiei), iar el cu soția s-au retras în mănăstire. A primit călugăria la Mănăstirea Studenița, primind numele Simeon. În cele din urmă pleacă pe Sfântul Munte Athos, alăturându-se fiului său cel mai mic (Sfântul Sava), care devenise deja primul Arhiepiscop al Bisericii Orto­doxe Sârbe. Împreună cu acesta au restaurat Mănăstirea Hilandar, în perioada 1198-1199. Înainte de a trece la Domnul a emis un testament: „Carta de la Hilandar”.

Știind că moartea sa se apropie, la 86 de ani, monahul Simeon a cerut să fie așezat pe o rogojină în fața icoanei Maicii Domnului Odighitria, cu o piatră în loc de pernă. El a murit în fața fiului său, Sava, și a altor călugări, la 13 februarie 1200. A fost înmormântat pe terenurile Mănăstirii Hilandar. Înainte de a trece la Domnul, i-a cerut Arhiepiscopului Sava să-i ducă rămășițele în Serbia, „atunci când Dumnezeu îi va permite, după o anumită perioadă de timp”. Ulterior, Arhiepiscopul Sava a scris slujba Sfântului Simeon. În 1206-1207, a adus rămășițele tatălui său în Serbia și a fost reînhumat la Mănăstirea Studenița.

Biserica Ortodoxă Sârbă l-a canonizat pe Ștefan Nemania, la scurt timp după moartea sa, sub numele Sfântul Simeon, Izvorâtorul de Mir (Свети Симеон Мироточиви).