De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Năsăudenii şi-au cinstit cei patru apărători
Dincolo de aspectul etnografic bogat ce caracterizează Ţara Năsăudului, ceea ce o face valoroasă este credinţa oamenilor de aici, neclintită de veacuri. Regiunea a dat neamului şi Bisericii nume mari, iar martiriul celor patru sfinţi canonizaţi în urmă cu doar trei ani este dovada clară a acestui fapt: Sfinţii Martiri Năsăudeni Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra şi Vasile din Telciu au rămas consemnaţi ca fiind cei care şi-au apărat credinţa până la capăt.
Năsăudenii au conştiinţa descendenţei din nişte viteji şi încearcă să trăiască aşa cum ei şi-au dorit, şi aşa se face că în fiecare an, pe 12 noiembrie îşi cinstesc "sfinţii lor" prin rugăciuni şi slujbe, dar cu precădere prin fapte, care trebuie să reflecte credinţa pentru care cei patru au murit păzindo. A fost sărbătoare mare şi anul acesta în locurile în care au vieţuit şi au murit, pentru două dintre mănăstirile din Năsăud fiind ocrotitori spirituali: Mănăstirea Bichigiu, prima care, la iniţiativa stareţului, a luat hramul Sfinţilor Năsăudeni, şi Mănăstirea Salva, unde biserica mare şi-a serbat al doilea hram.
Primul lăcaş care l-a luat ca ocrotitor pe Sfântul Atanasie
Praznicul a fost încununat la Mănăstirea Bichigiu de prezenţa Preasfinţitului Vasile Someşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Clujului, care le-a vorbit sutelor de credincioşi ce au luat parte la Sfânta Liturghie din ziua hramului despre curajul creştinesc pe care Sfântul Atanasie, alături de ceilalţi trei, l-a dat spre moştenire tuturor, curajul în puterea mântuitoare a lui Dumnezeu de care a dat dovadă atunci când i-a umilit pe generalul Bucow şi pe împărăteasa de la Viena, în faţa rezistenţei lor ortodoxe. Sigur că răzbunarea a fost cumplită: din cele 300 de mănăstiri, câte atestă documentele că erau în Transilvania la acea dată, au rămas doar două în Arhiepiscopia Clujului. Dar iată că viaţa monahală a reînviat, iar sfinţii sunt cinstiţi pentru faptele lor măreţe.
Bichigiu este satul în care Sfântul Atanasie a vieţuit mai bine de un secol şi care poartă amprenta sfinţeniei sale. E lesne de înţeles de ce şi anul acesta hramul Paraclisului aşezământului monahal de aici a adunat întreaga comunitate, dar şi credincioşi din satele învecinate. Prezenţa ierarhului a adus un plus de bucurie pentru cei care au luat parte aici la sfintele slujbe. Istoria Mănăstirii "Sfânta Treime" Bichigiu are mărturii de secole, însă vechiul lăcaş a fost distrus, iar actuala mănăstire este întemeiată în apropierea locului vechii vetre monahale, sub îndrumarea părintelui stareţ Ilie Cira. După cum spune părintele stareţ, oamenii nu se adună doar în zilele de sărbătoare în sfântul lăcaş, ci şi atunci când e nevoie de ei. De altfel, noua biserică a fost ridicată cu sprijinul material al sătenilor, direct implicaţi şi în munca propriu-zisă.
Monumentul lui moş Tănase din Bichigiu
În cinstea Sfântului Atanasie Todoran, imediat după decizia de canonizare a sa, sătenii din Bichigiu s-au gândit că ar fi bine să-i înalţe un monument, prin care să-şi arate şi ei preţuirea. Până în ziua în care a avut loc proclamarea solemnă a canonizării, 11 mai 2008, în faţa bisericii era aşezat un frumos monument, sculptat de meşterul Maxim Dumitraş, care să marcheze împlinirea celor 245 de ani de la răscoala condusă de "moş Tănase", cum este cunoscut printre săteni. Potrivit istoricilor, martirul avea la acea vreme 104 ani şi, la îndemnul lui, două batalioane grănicereşti au refuzat să treacă la religia greco-catolică. De atunci şi până astăzi, cinstirea memoriei lui se face neîntrerupt în conştiinţele ortodocşilor năsăudeni.
Icoana Martirilor Năsăudeni de la Salva
Salva este locul care poartă cu sine actul martiric, înfăptuit pe platoul numit "La mocirlă", acolo unde a avut loc şi proclamarea canonizării Sfinţilor Martiri Năsăudeni. Şi pentru că în imediata vecinătate a acestui loc a fost ridicată între timp o mănăstire, biserica mare a acesteia s-a îmbogăţit cu încă patru ocrotitori. Sâmbătă a fost celebrat, aşadar, al doilea hram al noii biserici, iar vieţuitoarele l-au primit cu drag pe părintele arhimandrit Teofil Roman, eclesiarhul Catedralei mitropolitane din Cluj-Napoca, cel care a fost primul duhovnic al acestui aşezământ monahal. Din încredinţarea Înalt Preasfinţitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Clujului, părintele Teofil a săvârşit în ajun Privegherea, iar în ziua hramului Sfânta Liturghie. Viaţa satului năsăudean dezvăluie elementul pierdut de mediul urban, ascunde o unitate remarcabilă între oameni, dar şi între comunităţi, ceea ce explică numărul mare de creştini care s-au împărtăşit împreună din sfintele slujbe şi din cuvintele cu folos duhovnicesc ale arhimandritului.
Maicile de la Salva îşi amintesc exact data istorică la care Atanasie din Bichigiu, Vasile din Zagra, Grigorie din Telciu şi Vasile din Mocod au fost trecuţi în rândul sfinţilor. A fost şi ziua în care biserica mare a primit al doilea hram şi tot atunci a fost aşezată în biserica mănăstirii icoana originală a sfinţilor. "Bazele mănăstirii au fost puse în 1994, de un sobor de maici venite de la Mănăstirea Govora, iar odată cu proclamarea solemnă a canonizării Sfinţilor Martiri Năsăudeni, mănăstirea noastră a primit şi un al doilea hram. Pronia cerească a rânduit astfel deoarece mănăstirea este aşezată în apropierea locului unde aceştia au fost martirizaţi", ne mărturiseşte maica stareţă Emanuela Moisa.
Proiectul complexului monahal de la Salva, asemănător mănăstirilor brâncoveneşti, este în curs de desfăşurare şi susţinut cu nădejde. Maicile se luptă nu doar pentru a duce la finalizare zidurile aşezământului, ci şi spre zidirea sufletească a fiinţei umane, cerând mereu ajutorul Sfinţilor Năsăudeni.