Naşterea Domnului - Taina creştinătăţii

Potrivit rânduielilor bisericeşti, Dumnezeu ne-a învrednicit să sărbătorim mult-aşteptata zi a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, care reprezintă pentru noi toţi un prilej de aleasă şi sfântă bucurie creştinească, pentru că ne aminteşte şi ne descoperă dumnezeiasca minune a Întrupării Celui mai presus de fire, a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

De fiecare dată când serbăm Naşterea Domnului, mintea şi inima noastră sunt cuprinse de evlavie şi uimire în faţa minunii care s-a săvârşit în Betleem, de adâncă recunoştinţă faţă de Dumnezeu şi de Maica Domnului prin care a venit această negrăită bucurie.

Naşterea Domnului reprezintă pentru toţi creştinii cel mai însemnat act din istoria mântuirii, pentru că este "taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută", prin care se arată dragostea lui Dumnezeu pentru noi oamenii. Aşadar, întruparea Fiului Celui veşnic al Tatălui ceresc înseamnă restaurarea legăturii de iubire a oamenilor cu Dumnezeu.

Dumnezeu Cel veşnic şi fără de sfârşit, Dumnezeu Cel necuprins se lasă cuprins şi văzut în chip de om în această mare taină, în aşa fel încât El este între oameni ca un frate, ca unul asemenea nouă, deşi deosebit de ei (...).

Să ne bucurăm împreună că Dumnezeu a venit la noi în chip de Prunc nou-născut ca să ne câştige dreptul de fii şi mărturisitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu, de aceea praznicul Naşterii Domnului este izvor de credinţă şi temelie a adevărului, căci cele ce Domnul a făgăduit pentru mântuirea noastră se împlinesc, dacă noi suntem "tari în credinţă" (I Corinteni XVI, 13) şi urmăm calea credinţei celei adevărate, arătată nouă de Sfânta Biserică.

Iubiţi fii duhovniceşti,

Fiul lui Dumnezeu a venit în lume ca să dea un nou sens vieţii omeneşti, necunoscut până atunci; a venit să arate cât de mari sunt demnitatea şi valoarea omului, ca să aducă chemarea şi harul pentru vrednicia sa, adică mântuirea lui. Căci precum spune Sfântul Atanasie cel Mare: "Naşterea lui Hristos înseamnă moartea păcatului şi viaţa virtuţii". Toţi creştinii ştiu că Iisus Hristos-Domnul S-a născut într-o peşteră friguroasă şi sărăcăcioasă din Betleem, şi nu în palat împărătesc, încât nimeni nu poate spune că nu a venit şi pentru mântuirea lui. El S-a îmbrăcat în veşmântul smereniei, ca să ne arate cât de nevrednice sunt înaintea lui Dumnezeu mândria şi orgoliul. El a venit ca Prooroc, Arhiereu şi Mântuitor, întru cele de pe pământ, ca să ne arate calea desăvârşirii.

Naşterea Domnului dovedeşte nespusa preţuire pe care Preamilostivul Dumnezeu o arată făpturii Sale - omul, pentru că prin Iisus Hristos am descoperit valoarea omului, adică am dobândit cea mai înaltă demnitate, aceea de a ne numi fii ai lui Dumnezeu. (...)

Chipul cu care a venit în lume este mult grăitor. Aşadar, Domnul Iisus Hristos a coborât din ceruri pentru ca noi să-I ieşim în întâmpinare prin trăirea virtuţilor care duc la desăvârşire. Neîncetat să avem grijă ca în fiecare dintre noi să se arate făptura cea nouă a lui Hristos şi prin harul Său să creştem şi să ajungem la desăvârşire, precum El desăvârşit este. Aceasta înseamnă să păstrăm cu sfinţenie credinţa noastră şi hotărârea neclintită de a urma poruncile dumnezeieşti.

Creşterea noastră spre desăvârşire se poate împlini numai stând în sânul Bisericii noastre strămoşeşti, în Biserica neamului nostru românesc. Unitatea nezdruncinată dintre Biserică şi fiii ei duhovniceşti va asigura tăria şi unitatea poporului nostru. Am învăţat anul acesta, în Anul omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor, să fim mai atenţi la suferinţa semenilor şi să ne rugăm cerând tămăduire şi sfinţire de la Mântuitorul Iisus Hristos, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre.

Iubiţii noştri,

Sfinţii Părinţi ne învaţă că venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu a adus o întreită bucurie, pace şi armonie. Mai întâi, venind în lume, Hristos a împăcat pe oameni cu Dumnezeu, L-a arătat pe Tatăl şi a trimis pe Duhul Sfânt. Din toate acestea s-a născut împăcarea omului cu Dumnezeu.

În al doilea rând, a luat fiinţă pacea în sufletele oamenilor, s-a născut liniştea sufletească, prin armonia dintre trup şi suflet, iar omul a primit puterea de a birui răul şi de a face voia lui Dumnezeu.

În al treilea rând, Mântuitorul a arătat omenirii calea care duce la împăcare şi bună înţelegere. L-a făcut din nou pe om stăpânul firii şi colaborator al lui Dumnezeu în marea lucrare de conducere şi înfrumuseţare a firii înconjurătoare.

"Biruind rânduiala firii", cum spune o cântare bisericească, Domnul nostru Iisus Hristos a dat omului puterea de a se naşte din nou prin har şi de a se întoarce "acasă" la Tatăl ceresc. Naşterea Domnului a adus nu numai împăcarea omului cu Dumnezeu, ci şi pacea cu sine însuşi a omului. De aceea învaţă Sfântul Apostol Pavel pe creştini astfel: Să domnească în inimile voastre "pacea lui Dumnezeu, pentru care aţi fost chemaţi să alcătuiţi un singur trup" (Coloseni III, 15), iar adevărata pace adusă de Hristos în lume este aceea de care se împărtăşesc toţi oameni şi care le asigură dezvoltarea şi libertatea lor.

Iubiţii noştri fii şi fiice duhovniceşti,

An de an ne pregătim cu post, cu rugăciune şi cu fapte bune ca să întâmpinăm marea sărbătoare a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, sărbătoare ce reprezintă pentru noi o chemare sfântă la curăţenie sufletească şi trupească, dar şi o înnoire a vieţii pentru a-L primi pe Hristos, Cel venit la noi "plin de har şi adevăr" (Ioan I, 14) pentru că Naşterea Domnului înseamnă începutul mântuirii neamului omenesc.

De fapt, întreaga creştinătate se pregăteşte să primească pe Cel ce "S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi", adică pe Hristos Împăratul, Care ne-a ridicat din "întunericul şi din umbra morţii" şi Care S-a întrupat ca să ne ridice la Dumnezeu şi să restabilească legătura dintre om şi Tatăl ceresc. El a venit o singură dată în lume, ca Prunc, nevinovat, dar vrea să Se nască, în mod tainic, prin virtuţi, în inimile noastre, ca să ne mântuiască. A venit ca Mântuitor să ia asupra Sa păcatele oamenilor şi să ne arate calea împăcării între oameni, "vine să ne roage să ne întoarcem acasă, dar în faţa refuzului nostru, nu se retrage, nu se formalizează, ci stăruie… totul ca să ne arate că ne iubeşte, îndurând ocări, răstignire şi moarte" (Nicolae Cabasila, Viaţa în Hristos, VI, 2).

De aceea, în aceste zile de prăznuire duhovnicească, să deschidem larg porţile sufletului şi să-L primim pe Hristos în inima şi în viaţa noastră. Să ne curăţim simţirile şi să alungăm de la noi toată patima şi răutatea, lucrând la mântuirea noastră şi împlinind voia lui Dumnezeu, care este statornică în credinţă, milostenie şi fapte bune, "orice faceţi, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceţi în numele Dom-nului nostru Iisus Hristos, şi prin El să mulţumim lui Dumnezeu-Tatăl" (Coloseni III, 17).

Aşadar, sărbătoarea Crăciunului ne îndeamnă să cugetăm la rostul venirii lui Hristos în lume şi prin faptul că toţi suntem chemaţi să fim "împreună lucrători cu Dumnezeu" (I Corinteni III, 9), la împlinirea dreptăţii şi a bunei înţelegeri între oameni, umblând întru înnoirea vieţii ca unii "ce aţi fost izbăviţi de păcat şi… aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică" (Romani VI, 22).

Vă îndemn să trăiţi în cinste şi omenie, ajutându-vă unul pe altul, că "Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-şi dea viaţa pentru mulţi" (Marcu X, 45).

Cu aceste gânduri şi simţăminte, vestindu-vă bucuria Naşterii Domnului, vă dorim ca sărbătorile Crăciunului, Anului Nou şi Bobotezei să le petreceţi cu sănătate alături de toţi cei dragi, "căutând pacea şi sfinţenia cu toată lumea" (Evrei XII, 14). La mulţi ani!

† Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului