„Noul Testament este limba maternă a Europei“

Despre tradiţia biblică românească, prof. dr. Eugen Munteanu, preşedintele Asociaţiei de Filologie şi Hermeneutică Biblică din România, afirmă că reprezintă "un domeniu de cercetare extrem de vast şi fascinant, în interiorul căruia specialişti în discipline conexe sau învecinate - teologi, lingvişti, istorici literari, semioticieni, filologi şi antropologi - s-ar putea întâlni, într-un efort de cunoaştere comun".

Filiala ieşeană a Academiei Române găzduieşte, în zilele de 4 şi 5 noiembrie, Simpozionul Naţional "Explorări în tradiţia biblică românească şi europeană". Evenimentul, ajuns la cea de a doua ediţie, este organizat de Centrul de Studii Biblico-Filologice "Monumenta linguae Dacoromanorum" al Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, în colaborare cu Institutul de Filologie Română "A. Philippide" din Iaşi şi cu Asociaţia de Filologie şi Hermeneutică Biblică din România. În cadrul simpozionului, aproximativ 30 de specialişti în studii biblice din diferite centre universitare din ţară - Iaşi, Bucureşti, Cluj, Craiova etc. - sau străinătate (Rep. Moldova, Grecia, Spania, Germania) încearcă să ofere un cadru de dezbatere multidisciplinară şi interdisciplinară a acestui domeniu mai puţin cercetat, în jurul problematicii complexe a editării, traducerii şi interpretării, circulaţiei şi receptării textelor sacre pe teritoriul românesc şi european. La deschiderea oficială a lucrărilor simpozionului, care a avut loc, ieri, în aula filialei din Iaşi a Academiei Române, au fost prezenţi prof. dr. Vasile Işan, rector al Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, pr. prof. dr. Gheorghe Popa şi prof. dr. Gheorghe Popa, prorectori ai Universităţii "Alexandru Ioan Cuza", prof. dr. Andrei Hoişie, prof. dr. Claudio García Turza şi prof. dr. Eugen Munteanu, director al Institutului de Filologie Română "A. Philippide" din Iaşi şi preşedinte al Asociaţiei de Filologie şi Hermeneutică Biblică din România.

Tradiţia biblică românească, un domeniu de cercetare vast şi fascinant

Un moment special al primei zile de desfăşurare a lucrărilor simpozionului l-a reprezentat lansarea volumelor "Monumenta linguae Dacoromanorum - Biblia 1688. Pars 9: Paralipomenon I, Paralipomenon II" şi "Receptarea Sfintei Scripturi: între filologie, hermeneutică şi traductologie", publicate la Editura Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi.

"De mai bine de două decenii, la Iaşi se află în desfăşurare acest amplu proiect ştiinţific, cunoscut sub numele Monumenta linguae Dacoromanum. Iniţiat la jumătatea anilor â80, în cadrul parteneriatului academic stabilit între universităţile din Iaşi şi Freiburg im Breisgau, de un grup de filologi coordonat de profesorii Paul Miron, Vasile Arvinte şi Alexandru Andriescu, acest proiect s-a concretizat, în timp, în publicarea a nouă volume, dintr-o serie proiectată să conţină 25 de volume, ale ediţiei ştiinţifice a monumentului literar pe care îl numim Biblia de la Bucureşti, tipărită în 1688. Ne dorim ca, într-un termen rezonabil de timp, de circa 6-7 ani, antrenând, pe lângă colaboratori mai vechi, câţiva dintre cei mai bine pregătiţi cercetători din tânăra generaţie, filologi şi teologi, să finalizăm această prestigioasă lucrare, pentru ca specialiştii să aibă, în sfârşit, prilejul de a consulta, într-o ediţie critică, textul integral al traducerii lui Nicolae Milescu, cel care a stat în mod nemijlocit, după cel puţin două revizuiri succesive, la baza textului tipărit la Bucureşti în 1688", a declarat prof. dr. Eugen Munteanu, preşedintele Asociaţiei de Filologie şi Hermeneutică Biblică din România. Despre tradiţia biblică românească, prof. dr. Eugen Munteanu afirmă că reprezintă "un domeniu de cercetare extrem de vast şi fascinant, în interiorul căruia specialişti în discipline conexe sau învecinate - teologi, lingvişti, istorici literari, semioticieni, filologi, antropologi etc. - s-ar putea întâlni, într-un efort de cunoaştere comun".

În opinia cercetătorului ieşean, dacă este privită, spre exemplu, din punct de vedere filologic, Biblia reprezintă reperul ideal în studiul dinamicii limbii române. "Textele biblice conţin, prin natura lor, secvenţe de vorbire directă, de limbă vorbită, mult mai consistente şi mai diverse decât alte tipuri de texte vechi, cum ar fi cronicile, documentele de cancelarie sau textele juridice. Dacă privim într-un context mai larg, cea mai tradusă carte din istoria umanităţii, Sfânta Scriptură, reprezintă, fără îndoială, paradigma cea mai completă a fenomenelor de interferenţă şi de transfer interlingvistic. De peste 23 de secole, mesajul scriptural s-a întrupat în zeci şi sute de limbi, în istoria multora dintre limbile de cultură, mai vechi sau mai noi, jucând chiar un rol esenţial", spune prof. dr. Eugen Munteanu.

Prezenţa şi influenţa Bibliei în limba, literatura şi cultura hispanică

Un alt moment important al primei zile a simpozionului l-a reprezentat prelegerea inaugurală, intitulată "El proyecto de las Biblias hispanicas", susţinută de prof. dr. Claudio García Turza de la Instituto Orígenes del Espanol, Universidad de La Rioja, Spania.

Profesorul García Turza este unul dintre iniţiatorii proiectului intitulat "Bibliile hispanice", demers asemănător cu cel derulat de Centrul de Studii Biblico-Filologice al Universităţii "Alexandru Ioan Cuza", dar de o amploare mult mai mare. "Este un obiectiv ştiinţific complex, o activitate prioritară a Centrului Internaţional de Cercetare a Limbii Spaniole, căruia îi corespund două mari linii de cercetare: editarea unor studii critice, interdisciplinare, ale textelor biblice care au circulat pe teritoriul Spaniei şi, în al doilea rând, analiza prezenţei şi influenţei Bibliei în limba, literatura şi cultura hispanică, în contextul istoric occidental şi european. Bibliei i-au fost aduse nenumărate elogii, fiind considerată cartea cea mai importantă şi mai influentă din patrimoniul umanistic şi cultural al Occidentului, sau, în cuvintele lui Northrop Frye, "Marele Condice al culturii universale". Dar mărturisesc că nici o descriere a profunzimilor Bibliei nu mă impresionează şi mă invită mai mult la reflecţie decât cuvintele pline de convingere ale lui Goethe: "Noul Testament este limba maternă a Europei". Prin acest proiect de studiu al "Bibliilor hispanice" ne propunem, de asemenea, să distingem între ceea ce este determinant şi ceea ce este determinat, pentru că Biblia este, deopotrivă, trup, literă şi operă omenească. În studiul Bibliei este esenţial să fie luat în considerare modul în care se gândea, se vorbea şi se povestea pe vremea hagiografului sau traducătorilor care i-au urmat. Dacă ignorăm identitatea istorică şi personalitatea autorilor sau traducătorilor, dacă se exclude dimensiunea trupească, omenească a Bibliei, există riscul să cădem într-un echivoc fundamentalist, într-un spiritualism sau psihologism vag", consideră prof. dr. Claudio García Turza.