O „Floare de colţ“ la poalele muntelui Ceahlău

De la începutul vacanţei de vară a anului şcolar 2009-2010, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, prin Biroul Tabere din cadrul Sectorului Învăţământ şi activităţi cu tineretul, organizează la Durău tabăra "Floare de colţ", la care au participat până acum peste 600 de copii. Aceasta nu este prima tabără pentru copii găzduită de Centrul cultural-pastoral "Sf. Daniil Sihastrul", dar este prima tabără pentru copii şi tineri organizată în mod direct de către Arhiepiscopia Iaşilor. În perioada 14-20 august, Durăul a găzduit tabăra "Floare de colţ", în cea de a IX-a serie.

Au participat copii din întreaga ţară şi chiar din străinătate, cei mai mulţi din zona Moldovei. Cei aproape 60 de copii au venit în cursul zilei de sâmbătă, mulţi dintre ei familiarizaţi cu staţiunea de la poalele Muntelui Ceahlău. Sosită cu o zi mai devreme, pentru a pregăti tot ce trebuie pentru desfăşurarea taberei, echipa seriei a IX-a a fost formată din cadre didactice de la cele mai prestigioase licee din Iaşi. Puţini la număr, dar prezenţi în toate activităţile, cei din echipă au format o familie care, pentru o săptămână, a căutat să găsească soluţiile potrivite pentru toate provocările ce s-au ivit. Au făcut parte din echipă Daniela Lupiş, profesor de Religie la Colegiul Naţional "Mihai Eminescu" din Iaşi, Mihai Ilaş, profesor de Religie la Colegiul Naţional "Emil Racoviţă" din Iaşi, Genoveva Butnaru, profesor de Română la Colegiul Naţional "Emil Racoviţă" din Iaşi, Cornelia Chelariu, bibliotecar la acelaşi colegiu, Daniel Popa, profesor de Muzică la Liceul Waldorf din Iaşi, Petronela Dârţu, profesor de Cor la Colegiul Naţional de Artă "Octav Băncilă" din Iaşi, Gheorghe Pancu, profesor de Sport şi maestru de şah la Şcoala nr. 22 "Bogdan Petriceicu Hasdeu" din Iaşi, Cojocaru Mariana, desenator artistic la Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Mihai Barna, coordonatorul Biroului de tabere al Arhiepiscopiei Iaşilor, rasofora Mina Pereanu de la Mănăstirea "Sf. Siluan" din Iaşi şi pr. dr. Bogdan Racu, coordonatorul Sectorului Învăţământ şi activităţi cu tineretul al Arhiepiscopiei Iaşilor şi, totodată, directorul acestei serii a taberei "Floare de colţ" de la Durău.

Trăire în locuri binecuvântate

Mulţi dintre copiii veniţi în tabără la Durău deja străbătuseră în anii trecuţi staţiunea în lung şi în lat, ba chiar urcaseră cu părinţii pe munte, astfel încât tindeau să se comporte conform tendinţei unei societăţi care consideră că a vedea un lucru este suficient pentru ca să spui totul despre el. Dar, spiritualitatea şi frumuseţea acestor locuri nu pot fi surprinse nici dintr-o privire, şi nici la prima vedere, ci într-un proces mai lung şi mai profund al developării interioare a unor imagini ce aduc mesaje care nu se uită uşor. Nici noi, timp de o săptămână, nu am reuşit să rememorăm istoria de milenii a acestor locuri şi nu am putut cuprinde trăirea acestor ţinuturi binecuvântate de Dumnezeu şi recunoscute de oameni ca atare, însă ne-am format o disponibilitate spre aceasta, strecurându-ne astfel pe o potecă bătătorită de mulţi înaintea noastră. Tabăra s-a desfăşurat în liniştea vieţii monahale de la poalele Ceahlăului, fiind inspirată de cei care au spiritul pe cele mai mari înălţimi.

Exerciţii pentru dobândirea unei bucurii veşnice

Dacă cineva ar întreba pe organizatori care este scopul acestei tabere, acesta ar primi răspunsul: de a descoperi, cultiva şi oferi bucuria autentică. Dacă i-ar întreba pe copii de ce vin într-o tabără, ar primi un răspuns similar, chiar dacă diferit în forma de exprimare: să cunosc şi să-mi fac noi prieteni, şi să mă distrez.

Activităţile taberei au avut drept scop dobândirea de către participanţi a unei bucurii autentice. Şi, cum nici o bucurie veritabilă nu se află în afara binecuvântării lui Dumnezeu, ziua în tabără a început şi s-a încheiat cu rugăciune. În paraclisul Centrului "Sf. Daniil Sihastrul" de la Durău am rostit în cor rugăciunile de dimineaţă şi cele de seară. În ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, pe 15 august 2010, s-a oficiat, în acelaşi paraclis, Sfânta Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur. Şapte dintre băieţii veniţi în tabără au participat la slujbă în altar, iar ceilalţi copii s-au rugat în biserică, mulţi dintre ei cântând la strană. Rugăciunea de dinainte de masă, precum şi cea de după masă au punctat, de asemenea, ritmul vieţii din tabără. În ziua de miercuri, 18 august 2010, copiii au participat la slujba Sfintei Proscomidii, venind fiecare, la masa aşezată special în pronaosul paraclisului, cu pomelnicul în mână, pentru ca părintele să pomenească pe cei dragi din familia lor, vii şi adormiţi. Momentul i-a impresionat atât pe copii, cât şi pe animatori, prin faptul că, poate, cei mai mulţi au fost părtaşi pentru prima oară în viaţă la cele ce se întâmplă la slujba Sfintei Proscomidii, dar mai ales la atmosfera de rugăciune în comuniune, care s-a creat în momentul în care fiecare dintre cei prezenţi s-a rugat pentru cei apropiaţi lui. Şi la această Sfântă Liturghie, şapte dintre băieţii prezenţi în tabără s-au rugat în altar împreună cu părintele, urmărind rânduiala şi rugăciunile slujbei în două liturghiere puse la dispoziţia lor în acest sens de preotul slujitor. La ambele Sfinte Liturghii oficiate în tabără, s-au împărtăşit copii şi animatori, după ce, cu o seară înainte, s-au spovedit.

Pentru ca această căutare a bucuriei autentice să nu fie doar un episod de o săptămână trăit în tabăra de la Durău, ci o constantă a vieţii lor, copiii au primit, înainte de plecare, de la părintele director al taberei, câte o carte de rugăciune, Acatistul Sfinţilor Români şi o icoană a Cuvioasei Parascheva de la Iaşi, însoţite de îndemnul de a face din acestea prilej de bucurie pentru fiecare zi şi exerciţiu pentru trăirea unei bucurii veşnice.

Ateliere de pictură, şah, muzică şi dans

Tabăra de la Durău a avut un bogat program de activităţi culturale, în cadrul căruia trebuie remarcate, mai întâi, atelierele de pictură, şah, muzică şi dans. Toate aceste activităţi s-au desfăşurat în "Casa Profetul", numită şi Centrişor, din incinta Mănăstirii Durău. Atelierul de pictură a fost coordonat de Mariana Cojocaru. În cadrul atelierului, copiii au pictat în tempera, la alegere, icoane reprezentând pe Mântuitorul, Maica Domnului şi diferiţi sfinţi. S-a pus accent pe cromatica icoanei ortodoxe şi s-a făcut corelarea între viaţa sfinţilor şi modul reprezentării lor în icoane. Deşi tema atelierului a constat în pictarea unei singure icoane, au fost copii care au pictat chiar şase icoane, dedicând acestui scop timpul liber de după-amiază. La sfârşit, cu toate icoanele pictate de copii, s-a organizat o expoziţie, astfel încât fiecare copil din tabără să poată vedea rezultatele muncii colegilor săi de la atelierul de pictură.

Atelierul de şah a fost coordonat de Pancu Gheorghe. Acest atelier şi-a propus să-i familiarizeze pe copii cu tainele unui joc vechi de milenii şi să-i obişnuiască cu o disciplină a minţii şi cu un spirit al competitivităţii, astfel încât fiecare înfrângere să devină punct de plecare pentru o victorie viitoare.

Atelierul de muzică a fost coordonat de Daniel Popa. Au fost abordate probleme de melodie, ritm, tehnică interpretativă. Copiii au fost acompaniaţi de instrumente de percuţie, chitară şi vioară, rolul acestora fiind acela de a dezvolta simţul muzical al lor, dar şi de a ajuta şi înfrumuseţa cântul participanţilor la atelier.

Atelierul de dans a fost coordonat de Daniela Lupiş. Au fost abordate dansurile populare (sârbă, horă) şi dansurile de societate (vals, tango).

Dialog cu copiii, despre problemele lor

În ateliere s-au desfăşurat, ca o continuare firească, şi alte activităţi culturale. Astfel, sub îndrumarea profesorului Gheorghe Pancu, a fost organizat un campionat de şah. Participanţii au primit diplome, iar primii trei clasaţi au primit câte o medalie. Bucuria de a cânta, cultivată în cadrul atelierului de muzică, s-a manifestat pe parcursul întregii tabere: în drumeţie sau în excursie, la concursul de karaoke sau în jurul focului de tabără. Paşii învăţaţi la atelierul de dans au fost prezentaţi într-un spectacol de dans.

În fiecare zi, după cină şi rugăciune, programul taberei a continuat cu seri culturale şi recreative. Astfel, sâmbătă seara, după deschiderea oficială, copiii au vizionat un film. Luni, paticipanţii au fost încurajaţi să-şi etaleze talentul muzical la seara de karaoke şi apoi au fost invitaţi la un concurs de dans. Marţi a fost vizionat un film în aer liber, pe pajiştea de la poalele Muntelui Ceahlău, acolo unde, iarna, se termină pârtia de schi.

Seara culturală de miercuri a fost prefaţată de parada micilor talente, care au prezentat momente poetice, muzicale şi de dans. A continuat cu un recital de vioară şi violă susţinut de Teodor Dârţu, elev la Colegiul Naţional de Artă "Octav Băncilă" din Iaşi, şi de Petronela Dârţu. A urmat apoi conferinţa susţinută de invitatul special, maica Siluana Vlad, stareţa Mănăstirii "Sfântul Siluan" din Iaşi şi coordonatoarea Centrului de Formare şi Consiliere "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" din Iaşi. Atmosfera a fost una destinsă, maica folosind dialogul cu copiii pe o tematică privitoare la problemele cu care se confruntă aceştia şi la modalităţile pe care Dumnezeu le-a lăsat la dispoziţia lor pentru a descoperi şi a trăi bucuria autentică.

Seara de joi ne-a reunit în jurul focului de tabără, unde, după cântece şi joc, în ambianţa unei seri liniştite de vară, privind spre silueta ascunsă în noapte a Ceahlăului sau spre stelele care acopereau din belşug cerul unei nopţi de august, am ascultat un recital de vioară şi violă.

Retrăind momentele "La cireşe" şi "Pupăza din tei"

Pe lângă activităţile desfăşurate propriu-zis în locaţiile destinate taberei de la Durău, au fost organizate o drumeţie pe Muntele Ceahlău şi o excursie la obiective turistice din judeţul Neamţ. În ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, după ce am participat la slujba Sfintei Liturghii şi am luat masa de prânz, am pornit cântând în pas voios spre cascada Duruitoarea. Urcuşul a fost anevoios, dar frumuseţea peisajului şi bucuria de a ajunge într-un loc pe care mulţi nu-l mai văzuseră a făcut ca drumeţia să aibă un dinamism şi un farmec aparte. Prieteniile legate în ziua dinainte s-au consolidat şi mai mult atunci când ritmul unuia a trebuit să devină şi ritmul celuilalt, neputinţa cuiva de a urca a fost suplinită de mâna întinsă a celui care trecuse deja de obstacol. După două ore şi jumătate de mers, când oboseala îşi spunea cuvântul, iar întrebarea "oare cât mai avem?" se repeta a nu ştiu câta oară, am ajuns la cascada Duruitoarea, unde, ca prin farmec, toţi drumeţii au găsit o energie de care nu se mai credeau capabili.

A doua ieşire din tabără a avut loc joi, 19 august. În satul Ceahlău ne-am îmbarcat pe vaporaşul care ne-a dus până la viaductul din Poiana Largului. Frumuseţea drumului parcurs şi mai ales coborârea într-un mod mai puţin obişnuit de pe ambarcaţiune, pe o bârnă sprijinită de mal, au sporit farmecul acestei experienţe. Ajunşi la liman, ne-am suit în autocare şi am luat drumul Sihăstriei. Odată ajunşi acolo, ne-am închinat în paraclisul mănăstirii şi în biserica mare, cu hramul "Cuvioasa Teodora de la Sihla". Apoi am mers în cimitirul mănăstirii, unde am zăbovit câteva momente, cu un gând pios, cântând în cor "Hristos a înviat", lângă mormintele părinţilor Paisie Olaru şi Cleopa Ilie.

După pelerinajul la Mănăstirea Sihăstria, în aceeaşi atmosferă de linişte de pe malul pârâului Secu, am luat masa la iarbă verde. Următorul popas a fost la Humuleştii lui Ion Creangă. După prezentarea şi vizitarea bojdeucii, am retrăit momentele "La cireşe" şi "Pupăza din tei" în interpretarea lui Cezar Enache. De o vârstă apropiată celei a lui Nică al lui Ştefan Apetrei şi îmbrăcat în costum popular, cu emoţia primei sale vizite la casa natală a marelui povestitor Ion Creangă, Cezar ne-a introdus în atmosfera de altădată a satului Humuleşti, astăzi cartier al oraşului Târgu Neamţ. Înarmaţi cu voioşie, am luat cu asalt, apoi, Cetatea Neamţului, cu gândul la Ştefan cel Mare şi la oştenii săi.

La final, cu diplome de participare

Alături de activităţile menţionate nu au lipsit, din tabăra de la Durău, activităţile recreative şi cele sportive. S-au desfăşurat jocuri de cunoaştere, icebreaking, de echipă. Două jocuri care le-au plăcut în mod deosebit participanţilor au fost "Îngerul păzitor" şi "Căutarea comorii". Cel dintâi i-a învăţat să dăruiască, chiar şi atunci când nu primeşti, iar cel de-al doilea le-a testat spiritul de echipă şi colegialitatea faţă de toţi cei din tabără. Nu au lipsit fotbalul, baschetul, badmintonul, voleiul sau tenisul de masă.

Vineri, după ce fiecare a primit diploma de participare, a avut loc închiderea oficială a taberei, seria a IX-a, urmând ca, în continuare, alţi copii să se bucure de cadrul mirific de la poalele Muntelui Ceahlău.

Săptămâna copilăriei fără vârstă

Cum a fost la Durău? A fost o săptămână a prieteniei, a bucuriei, altfel spus, o săptămână a copilăriei fără vârstă, pentru că, la un moment dat, nu mai ştiai cine este copil şi cine este adult, s-a creat o simbioză perfectă între cei mari şi cei mici. Ce au învăţat copiii în această tabără? Să fie responsabili, să fie altruişti, să conştientizeze importanţa relaţiilor interumane, dar, în acelaşi timp, să nu uite să fie copii. Şi acest lucru nici noi, adulţii, nu ar trebui să-l uităm, pentru că "a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor". (Daniela Lupiş, profesor de Religie la Colegiul Naţional "Mihai Eminescu" din Iaşi)

Pentru prima dată la o Liturghie ortodoxă

Pentru mine a fost o experienţă inedită, am participat pentru prima dată în viaţa mea la o Liturghie ortodoxă şi m-am bucurat de o înţelegere mai adâncă a creştinismului ortodox. Am fost sensibilizată de atmosfera înălţătoare din biserică şi de muzică. M-au impresionat în mod special oamenii care slujeau. Am văzut că ei Îl iubesc cu adevărat şi cu toată sinceritatea pe Dumnezeu, atât prin manifestarea activităţilor liturgice, cât şi în viaţa de zi cu zi. Avem de învăţat unii de la alţii! (Cornelia Chelariu, neoprotestantă)

"Drumul lung şi greu ne-a făcut mai uniţi şi mai vorbăreţi"

Din discuţiile cu copiii, extragem două mari concluzii: vor distracţie şi prieteni noi. La început e mai greu cu timiditatea, dar jocurile de cunoaştere ne fac să ne dezmorţim şi ajungem să comunicăm fără prea mult efort. Animatorii ştiu că ne place să ne spunem impresiile şi să fim ascultaţi. Aşa a început şi tabăra de la Durău. Cine nu şi-a făcut măcar un prieten în drumeţia de la cascada Duruitoarea!? Drumul lung şi greu ne-a făcut mai uniţi şi mai vorbăreţi. Un moment prielnic prieteniei este şi masa, atunci când, inevitabil, stăm aproape, unul langă altul. Într-o zi şi jumătate nu mai e nici urmă de timiditate! După un astfel de început, promiţător, sunt sigură că aceasta va fi o săptămână plină de surprize. (Roxana Ciobanu, Iaşi)