Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri O lumină de speranţă pentru copiii cu deficienţe vizuale associate

O lumină de speranţă pentru copiii cu deficienţe vizuale associate

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Data: 12 Feb, 2014
În anul 2004, la Timişoara, lua fiinţă Centrul de resurse şi asistenţă educaţională „Speranţa“, prin ordinul ministrului educaţiei naţionale. O unitate de învăţământ ce oferă servicii de specialitate care au ca scop şi finalitate recuperarea, compensarea, reabilitarea diferitelor categorii de copii, elevi, tineri cu deficienţe şi integrarea în comunitate, astfel încât să se evite stigmatizarea, excluderea sau marginalizarea lor.
 
Venirea pe lume a unui copil aduce multă bucurie şi speranţă în sânul familiei. Fiecare copil este unic, este special şi are ritmul propriu de dezvoltare. Există însă unii copii a căror dezvoltare este perturbată din diferite motive, aceştia au nevoie de ajutorul unor servicii de specialitate pentru a putea să-şi dezvolte potenţialul la maximum. Un astfel de serviciu este Centrul de resurse şi asistenţă educaţională „Speranţa“ din Timişoara. Acesta reprezintă cadrul de acţiune care asigură accesul la educaţie tuturor copiilor, inclusiv celor cu c.e.s. (copii cu cerinţe educative speciale), precum şi la servicii de specia­litate care au ca scop şi finalitate recuperarea, compensarea, reabilitarea diferitelor categorii de copii şi tineri cu deficienţe. 
 
Unul dintre proiectele desfăşurate de Centrul „Speranţa“ este cel intitulat „Luminiţa“, pentru copiii cu dizabilităţi vizuale asociate. Despre activităţile desfăşurate în cadrul acestuia, dar şi despre buna colaborare cu Arhiepiscopia Ti­mişoarei în cadrul proiectului, ne-a vorbit Alina Rus, psiholog la Centrul de resurse şi asistenţă educaţională „Speranţa“: „Anul trecut am împlinit 20 de ani de existenţă. Programul «Luminiţa» a luat fiinţă în anul 1997 datorită finanţării de la Perkins International, SUA, iar din anul 2006 am început un parteneriat cu Arhiepiscopia Timişoarei. Prin acest parteneriat, Arhiepiscopia ne-a ajutat în amenajarea unui spaţiu adecvat pentru desfăşurarea activităţilor cu cei mici. Sprijinul Arhiepiscopiei este bine-venit întotdeauna pentru noi, iar în fiecare an copiii se bucură de donaţii şi în acelaşi timp beneficiem de ajutorul unui asistent social care zilnic vine şi lucrează cu cei mici. Beneficiarii programului sunt copii cu diza­bilităţi vizuale asociate între 0 şi 16 ani şi bineînţeles părinţii acestora. Noi oferim un program educaţional de trei ore zilnic şi de asemenea mai avem un program de servicii la domiciliu pentru copii nedeplasabili“, a precizat Alina Rus. 

Arhiepiscopia Timişoarei, un partener fidel 

Centrul de resurse şi asistenţă educaţională colaborează cu instituţii de învăţământ, cu instituţii conexe ale învăţământului preuniversitar, cu direcţiile judeţene de asistenţă socială, cu autorităţile locale, cu agenţi economici, cu organizaţii neguvernamentale, cu reprezentanţi ai comunităţii locale, cu persoane fizice din ţară şi străinătate care au preocupări în domeniul educaţiei. Un par­te­ner fidel al centrului este şi Arhiepiscopia Timişoarei, care contribuie periodic prin diverse mijloace la buna desfăşurare şi eficientizarea activităţilor ve­ni­te în sprijinul copiilor cu nevoi speciale şi al familiilor lor. „Parteneriatul dintre Arhiepiscopia Timişoarei şi Centrul de resurse şi asistenţă educaţională «Speranţa» a debutat cu ani în urmă, când s-a identificat această nevoie de func­ţio­nare în condiţii optime a unui serviciu cu totul aparte a acestei instituţii partenere, şi a­nu­me, un proiect inedit la vremea aceea, o grădiniţă pentru copii nevăzători cu dizabilităţi asociate. Un proiect-pilot care dorea tocmai să pregătească toate celelalte servicii existente deja, şi anume şcoala deja funcţională în Timişoara sau alte servicii terapeutice care să ajute la recuperarea acestor copii. Parteneriatul dintre cele două instituţii nu s-a redus doar la amenajarea şi dotarea unui spaţiu adecvat pentru o bună desfăşurare a activităţilor cu cei mici, ci continuă şi în prezent, existând o bună şi rodnică colaborare. Având în vedere că, din păcate, numărul copiilor cu nevoi speciale nu se împuţinează, suntem în situaţia ca acest serviciu să fie în continuare sprijinit, iar partene­ria­tul să funcţioneze, astfel încât copiii să beneficieze de servicii­le de specialitate din partea acestui centru“, a declarat pr. Cris­tian Pavel, consilier la Sectorul social-filantropic al Arhiepiscopiei Timişoarei. 

Activităţi specifice coordonate de personal specializat

Activităţile desfăşurate la Centrul „Speranţa“, specifice pro­cesului de învăţământ, se află sub îndrumarea şi coordonarea Inspectoratului Şcolar Judeţean, iar documentele e­mise sunt echivalente celor de la orice unitate şcolară din ţară. 
 
O zi obişnuită pentru copiii incluşi în proiectul „Luminiţa“ cuprinde o serie de activităţi individuale şi de grup, coordonate de un personal specializat, format din psihologi, asistenţi sociali şi cadre didactice. „Ziua începe cu o activitate de grup în care copiii se reunesc la o acti­vi­tate de socializare, în care urmărim să dezvoltăm abilităţile sociale. O parte dintre copii sunt nevăzători, aşadar pentru ei este foarte important să simtă prezenţa colegului, să-i audă vocea, să îl simtă lângă el. Ne amintim în ce zi suntem, în ce lună, în ce anotimp, ur­mă­rim astfel o oarecare orientare temporală şi spaţială. Apoi, începem activităţile individuale, avem activităţi de comunicare, o parte dintre copiii noştri nu comunică verbal, aşadar lu­crăm pe comunicarea alternativă şi augmentativă, folosind diferite mijloace şi dispozitive de comunicare. Avem alte activităţi, cum ar fi activităţile în care îşi dezvoltă motricitatea fină, abilităţile manuale, foarte importante pentru cei care vor învăţa mai târziu alfabetul şi scrierea în sistemul Braille, avem activităţi de kinetote­rapie, activităţi fizice şi de recuperare şi activităţi de meloterapie. O altă activitate de grup este clubul de poveşti, în cadrul căruia copiii încearcă să se transpună în pie­lea persona­je­lor şi să se identifice cu unul din­tre eroii de poveste. Aici folosim o serie de simboluri prin care copilul intră în poveste, ca de exemplu, la «Punguţa cu doi bani», vom avea totdeauna o punguţă cu doi bani, vom audia sunetele pe care le scot găina şi cocoşul, pentru a părea cât mai real pentru copiii care nu au acces vizual la informaţie“, a men­ţionat Mira­be­la Zdeorna, profesor psihopedagog în cadrul Centrului „Speranţa“ din Timişoara. (George Giurgiu, Valentin Birău)