O nouă sesiune în cadrul proiectului „Academia de îngrijiri paliative”

În ziua de pomenire a Sfântului Ierarh Haralambie, vineri, 10 februarie, Fundația „Bucuria ajutorului” a organizat o nouă sesiune științifică în cadrul proiectului-pilot „Academia de îngrijiri paliative”, gazda întrunirii fiind Centrul de formare continuă „Preot Prof. Dr. Dumitru Stăniloae” al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București. Tema acestei a patra acțiuni din cadrul proiectului a fost „Noi abordări ale managementului pacientului cu îngrijiri paliative”.

Această nouă sesiune s-a bucurat de prezența lui Arthur Mattli, ambasadorul Confederației Elve­țiene în România, și a reunit medici, profesori, asistenți sociali, personal medical, precum și alte persoane interesate de îngrijirile paliative. Întâlnirea s-a desfășurat în format hibrid, fizic și online.

Lucrările au început prin rostirea rugăciunii `Tatăl nostru~, iar ambasadorul elvețian a rostit un cuvânt de bun venit în care a evidențiat eforturile susținute pe plan european pentru asigurarea unor programe paliative de calitate și modul în care țara noastră urmează exemplul țărilor din Occident. În continuare, lucrările susținute au prezentat aspecte generale privind îngrijirea pacienților paliativi, dar și despre afecțiuni specifice și modul lor de tratare. Despre această ediție ne-a vorbit prof. Adriana Căruntu, inspector eparhial, care a prezentat și noutatea ultimelor sesiuni: „Această sesiune este dedicată Sfântului Haralambie. Ne-am gândit că ar fi bine să împletim întotdeauna partea medicală cu cea spirituală și toate sesiunile noastre vor fi organizate cu ocazia sărbătorii unui sfânt. Cei 20 de lectori prezenți la această sesiune au foarte multă experiență, sunt profesori uni­versitari. Avem și un element de ­noutate. Începând cu a treia sesiune, vom invita și asistenți medicali, care vor putea obține credite gratuite în cadrul sesiunilor noastre științifice medicale. Considerăm că în acest fel, Fundația «Bucuria ajutorului», aparținând Arhiepiscopiei Bucureștilor, se poate implica mai mult pentru specialiștii din comunitate, spre a le oferi atât instruirea în îngrijiri paliative, cât și obținerea de credite necesare”.

Doctorul Emilian Imbri, specialist în politici de sănătate și consilier în cadrul Ministerului Educației, a vorbit despre politicile din țara noastră privind îngrijirile paliative: „Îngrijirile paliative și cele la domiciliu sunt o categorie de servicii medicale care, la momentul de față, ar trebui să acopere o foarte mare zonă de cerere. Dacă s-ar produce o politică de sănătate la nivel național, atunci s-ar constata că populația României este îmbătrânită. Vorbim despre foarte multe persoane vârstnice cu boli cronice care, dacă intervine un episod acut, evoluția lor este destul de gravă. În această zonă există sufletiști, cărora li se adaugă oamenii Bisericii, ce vine în sprijinul acestor oameni și îi ajută nu doar să creadă, ci să și spere. Mai sunt și voluntari, dar este insuficient raportat la cât ar fi nevoie. Este nevoie de o structură care să coordoneze întreaga structură medicală din România”.

De asemenea, ambasadorul Arthur Mattli a evidențiat impor­tanța unor servicii de îngrijire paliativă de calitate pentru demnitatea pacienților care le primesc. „Vedem îngrijirile paliative atât aici, cât și în țările europene, unde sunt considerate la modul cel mai serios pentru viața de zi cu zi. La nivel politic și medical, trebuie să înțelegem cum este cel mai bine și ce trebuie să facem astfel încât această specialitate să fie inclusă în serviciile medicale. Din punct de vedere medical, îngrijirile paliative înseamnă cum să le oferim demnitate persoanelor care suferă și care au probleme de sănătate, astfel încât această perioadă a vieții să fie plină de demnitate și iubire. Știm că acele persoane care se află în ultima parte a vieții au nevoie de îngrijire nu numai din punct de vedere medical, ci și de susținere a minții, a inimii, a sufletului în acest drum care înseamnă de multe ori un drum fără întoarcere. Atunci când o persoană își rupe un picior, chirurgul ortoped știe foarte bine ce are de făcut, poate evalua situația, știe că va merge spre vindecare. Dar atunci când persoana este în stadiu terminal, trebuie să îl ajutăm ca acea perioadă de sfârșit să fie acoperită nu doar din punct de vedere medical, ci și sufletesc. Este o acțiune aproape sfântă”, a declarat ambasadorul elvețian.