O speranţă pentru nevăzătorii din Oltenia

Unii dintre ei nu au văzut niciodată lumina soarelui sau chipul mamei, alţii zăresc zilnic fărâme din feţele celor dragi, unii şi-au pierdut vederea la câţiva ani de la naştere, însă cei mai mulţi dintre ei s-au născut orbi. Este vorba despre aproximativ 60 de copii cu deficienţe de vedere din judeţul Gorj. Marea lor majoritate îşi doresc să înveţe, dar în Oltenia nu există nici măcar o şcoală specială. Părinţii care îşi permit îşi trimit pruncii la Arad, Bucureşti, Timişoara sau Buzău.

Copiii nevăzători din Gorj nu au aproape nici o şansă de şcolarizare din cauza faptului că la noi în judeţ nu există o şcoală specială unde să înveţe alfabetul Braille. Singura soluţie pentru a se şcolariza este de a merge la unităţile şcolare speciale din Arad, Buzău, Bucureşti, Timişoara şi alte oraşe din România. Multor părinţi le este foarte greu să îşi trimită copiii cu deficienţe de vedere departe de casă, de familie.

În Gorj există peste 2.000 de nevăzători, foarte mulţi dintre ei fiind copii. Unii merg cu orice risc la şcoală, în afara judeţului, alţii însă învaţă acasă. Unii au fost retraşi din învăţământul de masă, alţii nu au fost niciodată în vreo unitate şcolară. Corina Ursăşeanu este secretarul executiv al Asociaţiei Nevăzătorilor, filiala Gorj şi, de ani şi ani de zile, se ocupă de problemele acestor persoane. „Sunt şi cazuri, total nefericite, în care părinţii preferă să nu îşi dea copiii nevăzători la şcoală pentru alocaţie. Fiind considerate persoane cu handicap, nevăzătorii au indemnizaţii. Cu toate acestea, avem şi cazuri fericite, copii care au mers la şcoală, care au ajuns chiar să facă o facultate“, a spus Corina Ursăşeanu.

„Puterea de a nu te da bătut“

Din cauza faptului că nu există prea multe posibilităţi de şcolarizare, tinerii nevăzători îşi găsesc foarte greu un loc de muncă, în ciuda faptului că unii dintre ei au absolvit cursuri de masaj sau alte specializări. Cei care au şansa de a merge la şcoală, dovedind că şi persoanele cu deficienţe sunt oameni descurcăreţi, inteligenţi, îşi găsesc în cele mai multe cazuri un loc de muncă. Din păcate, numărul lor nu este mare. „Avem, de exemplu, un tânăr maseur la Spitalul Judeţean. Este foarte apreciat de pacienţii săi şi admirat pentru devotamentul cu care îşi practică meseria. Modelul lor este viu şi pilduitor pentru cei care apreciază puterea de a nu se da bătut, de a merge mereu mai departe, de a trece peste greutăţi. Între tinerii cu deficienţe de vedere, majoritatea au această calitate“, a mai spus Corina Ursăşeanu.

Din păcate, încă mai există cazuri, în special în mediul rural, de părinţi care nu îşi lasă copilul cu deficienţe de vedere să meargă la şcoală. Sărăcia, lipsurile cotidiene şi mai ales lipsa de educaţie a genitorilor îi fac pe aceştia să nu înţeleagă cât de mult înseamnă a fi educat, a nu rămâne analfabet.

Un rost în viaţă

Situaţia era altfel în urmă cu mai bine de 20 de ani. A trecut multă vreme de când nevăzătorii nu mai au ateliere speciale în fabrici, locuri unde învăţau o meserie, după care deveneau angajaţi şi la bătrâneţe puteau beneficia de o pensie. Acum, fiecare e pe cont propriu. Acest lucru reduce simţitor şansele celor lipsiţi de lumina vederii pentru găsirea unui loc de muncă. Din fericire, chiar şi astăzi încă mai există exemple de oameni care au reuşit. Corina Ursăşeanu de la Asociaţia Nevăzătorilor Gorj vorbeşte cu multă admiraţie despre tinerii nevăzători care, în pofida greutăţilor, au câştigat lupta cu viaţa. „Am avut o fată nevăzătoare care a mers la facultate, sunt mai mulţi tineri care au absolvit cursuri de masaj, unii lucrează în unităţi medicale din Gorj. Fără locuri de muncă, nevăzătorilor le este foarte greu să aibă o viaţă decentă.

Doar cu ajutorul pe care îl primesc de la stat, le este greu. Aproximativ 400 de lei primesc de la stat. Din păcate, de ani şi ani de zile, autorităţile nu au fost interesate să îi ajute aşa cum ar trebui pe aceşti oameni, să îi ajute să facă şcoală, să aibă unde lucra. Asta este trista realitate!“, a declarat reprezentanta Asociaţiei Nevăzătorilor din Gorj.

Şapte şcoli speciale în România

În ţara noastră există şapte şcoli specializate pentru persoanele cu deficienţe de vedere. Cu toate acestea, ele nu sunt suficiente pentru cei peste 80.000 de români cu astfel de probleme. Educaţia integrată a copiilor cu deficienţe are ca scop dezvoltarea unor capacităţi fizice şi psihice care să îi apropie de copiii normali. Ei sunt implicaţi în programe cu un caracter corectiv recuperator, ce au ca scop, printre altele, dezvoltarea abilităţilor de adaptare şi a însuşirilor personalităţii care să faciliteze normalitatea deplină.

Speranţa înfiinţării unor astfel de şcoli destinate exclusiv fraţilor noştri fără vedere rămâne un obiectiv de împlinit aici, în Oltenia. Din această speranţă se adapă şi dorinţa luminării sufleteşti pentru cei care au puterea să ajute şi să împlinească acest ideal creştinesc.