Oaspeţi sfinţi la sărbătoarea Cuviosului Dimitrie

La sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, anul acesta pelerinii se închină la moaştele Sfintei Împărătese Elena şi două părticele din Cinstitul lemn al sfintei şi de viaţă făcătoarei Cruci aşezate în icoana Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, precum şi la icoana făcătoare de minuni a Sfântului Împărat Constantin de la Schitul „Sfântul Constantin“ din Gelini - Corint, aduse de o delegaţie a Bisericii Greciei condusă de Înaltpreasfinţitul Părinte Dionisie, Mitropolitul Corintului. De asemenea, pe Colina Bucuriei sunt şi moaştele Sfântului Mare Mucenic Artemie, aduse de la Mănăstirea Căldăruşani.

Moaştele Sfintei Împărătese Elena, precum şi cele două părticele din Cinstitul lemn al sfintei şi de viaţă făcătoarei Cruci sunt păstrate din anul 1987 în Biserica „Sfântul Nicolae“ - Aidonion, din cadrul Mitropoliei de Corint, Sikion, Zemeno, Tarsos şi Polifengos din Grecia. Au fost duse acolo de către părintele iconom Dimitrie Zousia şi dăruite odată cu asumarea îndatoririlor sale de preot slujitor la această parohie, în data de 11 februarie 1987. Sfintele moaşte, precum şi cele două părticele din Cinstitul lemn al sfintei Cruci au fost primite de către părintele Dimitrie în ziua hirotoniei sale de la înaintaşul său, vrednicul de pomenire părinte Spiridon Filipopoulou, preot slujitor la Parohia „Sfânta Treime“ - Gimnou vreme de 45 de ani, trecut la Domnul în anul 1952. Sfintele odoare au fost păstrate de către părintele Spiridon, ca o moştenire sfântă pe care el o deţinea, într-o raclă de mici dimensiuni, alături de moaştele altor sfinţi, primite de către acesta de la ieromonahii Nathanail şi Arsenie, vieţuitori ai Mănăstirii „Maica Domnului Faneromeni“ - Argolidos.

Sfintele odoare, care se află în icoana Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, sunt păstrate în Biserica „Sfântul Nicolae“ - Aidonion, fiind aduse spre închinare credincioşilor în fiecare an cu ocazia hramului Bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ - Aidonon, în data de 21 mai, ziua prăznuirii sfinţilor.

Icoana făcătoare de minuni a Sfântului Constantin

Cea de-a doua icoană la care se închină pelerinii veniţi la marele hram al Catedralei patriarhale este icoana Sfântului Împărat şi întocmai cu Apostolii Constantin, ce datează din sec. XV-XVI. Icoana provine de la Schitul „Sfântul Constantin“ din Gelini - Corint, aflat într-o peşteră, şi se păstrează în muzeul bisericesc al Mitropoliei de Corint. S-a decis păstrarea acesteia în muzeul bisericesc al mitropoliei după ce în anul 1986 a fost furată şi apoi regăsită, iar schitul a fost părăsit de către ultimul călugăr vieţuitor, din cauza vremurilor grele din acea perioadă. De altfel, hoţii au încercat de multe ori să fure icoana.

Icoana istorică a Sfântului Constantin se presupune că provine din Constantinopol, unde se află o altă icoană identică cu aceasta. Sfântul Constantin cel Mare este înfăţişat călare, într-o stare de contemplare. Are barba mică, poartă stema imperială, iar ochii sunt aţintiţi către inscripţia luminoasă de pe cruce: „“. Poartă straie imperiale, mantia se pierde în urma sa, iar calul alb care merge la pas este oarecum uimit de viziunea călăreţului său.

Această icoană făcătoare de minuni a Sfântului Constantin cel Mare ne trimite cu gândul în urmă cu 1.701 ani, atunci când Sfântului Constantin, înainte de lupta cu Maxenţiu (28 octombrie 312), i s-a arătat pe cer o cruce luminoasă alături de inscripţia „in hoc signo vinces“ (în greceşte „“, adică „în acest semn vei învinge“).

Schitul „Sfântul Constantin“

Icoana Sfântului Constantin a fost adăpostită mult timp de Schitul „Sfântul Constantin“ din Gelini, care este săpat într-o stâncă şi datează din anul 1011, având vedere spre golful Corint. Schitul a fost construit de către meşteri locali, iar construcţia acestuia este legată de săvârşirea mai multor minuni. Spre exemplu, atunci când construiau biserica, unul dintre meşteri a căzut de la o înălţime foarte mare. Observând ceilalţi, s-au dus la locul respectiv ca să vadă ce s-a întâmplat. Spre mirarea lor, l-au găsit viu şi nevătămat. O altă minune, care nu are legătură cu construirea mănăstirii, ci cu Sfântul Împărat Constantin, se spune că a avut loc înainte cu mulţi ani, în satul Panariti. Trăia în vremea aceea un om care a fost acuzat pe nedrept de către unul dintre consătenii lui. Întrucât era sigur că va fi acuzat, a pornit pe drumurile satului ca să dea foc casei consăteanului său. Pe drum, a întâlnit un bărbat îmbrăcat în negru, călare pe un cal, care i-a spus: „Nu face rău consăteanului tău întrucât mâine, cu ajutorul meu, vei fi găsit nevinovat“. Aşa s-a şi întâmplat. Acesta într-adevăr nu a fost condamnat şi mirat fiind a întrebat numele bărbatului care l-a ajutat să fie găsit nevinovat. Acela a răspuns: „Mă cheamă Constantin, iar casa mea se află într-o stâncă din Gelini“. Tradiţia locală despre bărbatul călare se reflectă şi în realitate, icoana din mănăstire înfăţişând pe Sfântul Constantin călare.

Sfântul Artemie, generalul Sfântului Constantin

Pe Colina Bucuriei se află zilele acestea şi moaştele Sfântului Mare Mucenic Artemie, general în armata Sfântului Împărat Constantin cel Mare, aduse de la Mănăstirea Căldăruşani din judeţul Ilfov. Sfântul Artemie a fost martor la toate marile înfăptuiri ale Sfântului Constantin, a văzut pe cer semnul Crucii, a participat la lupta de la Podul Vulturului (312) împotriva lui  Maxenţiu şi,  potrivit  tradiţiei, a însoţit-o pe Sfânta Elena în pelerinajul acesteia în Ţara Sfântă, fiind de faţă la aflarea Lemnului Sfintei Cruci. Pentru că l-a mustrat pe împăratul Iulian Apostatul, prigonitor al creştinilor, a primit moarte mucenicească prin tăierea capului, în anul 362. Moaştele Sfântului Artemie sunt cinstite pentru darul minunat al tămăduirii de boli.