„Odele lui Solomon“, o lucrare semitică cu autor anonim

Prima lucrare de referinţă alcătuită în limba siriacă, în secolul al II-lea, a fost "Odele lui Solomon". Lucrarea a fost considerată de sirologi pasul de trecere de la vechile curente gnostice la autenticul teologiei primelor scrieri creştine din acest areal. Conţinutul reflectă cu claritate caracterul militant al creştinismului siriac din primele veacuri, preponderent mistico-ascetic, în perspectiva relaţiei cu Dumnezeu. În acest cadru, autorul, rămas şi astăzi anonim, oferă informaţii preţioase asupra teologiei Tainei Sfântului Botez. Prin intermediul unei versificaţii melodioase, presărate cu elemente mistico-simbolice, sunt scoase la lumină primele informaţii cu privire la ritualul purificării "prin apă şi prin duh", explicat în cadrul unui susţinut efort ascetic, un adevărat "război" cu patimile: "Întăriţi-vă şi veţi fi mântuiţi prin har, căci eu vă vestesc pacea sfinţilor. Cei care vor înţelege aceste cuvinte vor rezista în luptă şi cei care le vor cunoaşte nu vor pieri… Aceasta este o cunună veşnică şi fericiţi vor fi cei care o vor aşeza pe creştetele lor, ca pe o piatră scumpă. Veţi duce multe lupte pentru această cunună, însă adevărul şi dreptatea sunt cu voi. Aşezaţi cununa în comuniunea desăvârşită a Domnului, căci toţi cei care veţi învinge veţi fi înscrişi în cartea Lui, căci cartea aceasta este victoria voastră" (Odes de Salomon, 9, 5-12, trad. J. Labourt).

Legătura omului cu Creatorul său este înconjurată de cele mai adânci trăiri mistice, descoperite prin intermediul simbolismelor care se găsesc la tot pasul: "Aşa cum mângâierea alunecă pe corzile harpei şi acestea vorbesc, la fel şi Duhul Domnului îţi vorbeşte prin mine şi eu îţi voi vorbi prin dragostea Sa. El face să dispară tot ceea ce este străin, pentru că de acum eşti al Domnului. Aşa a fost de la început şi până la sfârşit pentru că nimeni şi nimic nu-I stă împotrivă" (Ode 6, 1-5).

Latura hristologică a Odelor este cât se poate de explicită. Logosul este Dumnezeu adevărat, iar cuvintele sale sunt viaţă şi lumină: "Pentru că în voia Domnului stă viaţa noastră şi cuvintele Sale sunt veşnice şi nestricăcioase… Căci dulceaţa Cuvântului nu poate fi spusă. După bunătatea Sa este şi a Sa hotărâre, iar cunoaşterea Sa este de necuprins. Niciodată nu se înşală, ci totdeauna rămâne neclintit, cunoaşterea Sa rămânând totdeauna pe cale. Căci aşa cum Îi este lucrarea, aşa Îi sunt şi aşteptările, pentru că este Lumină, prin care descoperă gândurile" (Ode 5, 7).