Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Omagiu pentru eroii din satele româneşti

Omagiu pentru eroii din satele româneşti

Un articol de: Ioan Bușagă - 25 Noi, 2016

Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din Capitală a deschis ieri, 24 noiembrie 2016, o serie de evenimente dedicate eroilor anonimi din satele româneşti, participanți la luptele Primului Război Mondial. Alături de aceşti eroi din satele româneşti au fost şi numeroşi seminarişti, teologi şi preoţi militari.

Evenimentul „Eroii satelor - poveşti de război” a deschis seria de manifestări organizate de Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Capitală, cu prilejul centenarului Primului Război Mondial. Scopul lui a fost de a comemora mulţimea covârşitoare de militari români, proveniţi din satele româneşti, care şi-au jertfit vieţile pentru apărarea familiilor şi a ţării. Astfel, au fost invitaţi să participe la o masă rotundă militari, istorici, preoți, specialiști în etnologie și antropologie. Manifestarea a fost deschisă de conf. univ. dr. Paula Popoiu, manager la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, care a precizat că acest eveniment „nu este dedicat generalilor şi marilor strategii de război, ci eroilor anonimi din satele țării noastre. Ei au fost acei oameni care s-au sacrificat nu pentru politică, ci pentru apărarea ţării, pentru apărarea familiei”.

În cadrul întâlnirii au fost evidenţiate aspecte variate, începând de la cele strict istorice până la cele care aparţin trăirilor sufleteşti. În acest context a fost reliefat rolul preoţilor în timpul Primului Război Mondial. „Activitatea preotului, indiferent de situaţie, este aceeaşi, şi anume de a fi îndrumător al sufletelor. Putem vorbi despre o jertfă a preoţilor militari, despre lucruri măreţe pe care le-au făcut preoţii militari, precum organizarea de cantine pentru orfani, văduve şi bătrâni, de biblioteci de tranşee, care numărau aproape 400 de titluri de cărţi diferite. Au fost preoţi care, prin purtarea lor, i-au determinat pe comandanţii lor, oameni care nu aveau o relaţie deosebită cu Biserica, să vorbească despre clerici în termeni elogioşi, după cum spunea unul dintre ei: «Este un adevărat apostol al lui Hristos şi Acesta, în ceruri, este mândru de apostolul Său». Totodată, un alt comandant a apreciat unul dintre preoţii militari pentru faptul că la venirea în unitate toţi cei din regiment erau adventişti, iar la terminarea războiului, fără să facă prozelitism, ei s-au întors la dreapta credinţă. Sunt fapte de Pateric. Avem un preot a cărui mână a rămas înveşnicită prin neputrezire, şi anume părintele Ştefan Ionescu-Cazacu, găsit îngropat în mijlocul soldaţilor pe care i-a păstorit. Toţi erau putreziţi, mai puţin mâna dreaptă a părintelui, care purta crucea, pe ea fiind inscripţionate numele său şi al regimentului din care făcea parte, Regimentul 3 Olt”, a explicat preotul militar Marius Buguci, de la Baza Aeriană 90 Otopeni.

Părintele Buguci a mai arătat că de la preoţii militari cei din tranşee primeau vorbe de alinare şi întărire sufletească, dar erau şi liantul dintre cei de pe câmpul de luptă şi cei dragi de acasă. „Preoţii militari se aflau în prima linie, ducându-le soldaţilor anafură, agheasmă, chiar şi muniţie. Sunt lucruri care acum ne par poate mici, dar atunci au fost exemple de eroism. Cei care cinstesc ceea ce s-a întâmplat în istoria ţării noastre ar trebui să-i ia în considerare şi pe preoţii militari. De asemenea, un loc aparte ar trebui oferit în galeria eroilor sanitari seminariştilor şi teologilor care au fost încadraţi pe posturi de sanitari şi care i-au îngrijit pe cei cu boli contagioase, atunci când alţii au refuzat, arătând că în ei sălăşluieşte Hristos pe care Îl poartă şi la căpătâiul celor fără de nădejde”, a mai spus preotul militar Marius Buguci.