Omul bolnav și singur este căutat și întărit de Dumnezeu

În Duminica a 4-a după Paști s-a făcut pomenirea minunii vindecării slăbănogului de la Vitezda, consemnată la Ioan 5, 1-15. În această zi, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la Sfânta Liturghie de la paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din cadrul Reședinței Patriarhale și a evidențiat în cuvântul de învățătură că harul vindecător de boli trupești și sufletești este oferit de Domnul Iisus Hristos în Biserică.

Patriarhul României a explicat că în duminicile dintre Sfintele Paști și Înălțarea Domnului la cer se pomenesc arătări și minuni ale Mântuitorului Iisus Hristos pentru a evidenția că Învierea Domnului este izvorul multor daruri și vindecări care se revarsă peste oameni cu scopul de a-i elibera din păcat și moarte. „Timpul dintre Învierea Domnului și Înălțarea Sa la cer este o perioadă de vindecare, în care ni se arată că lucrarea lui Dumnezeu are ca finalitate iertarea păcatelor și vindecarea de boli și suferințe. Învierea lui Hristos are ca scop învierea noastră din moartea sufletească pricinuită de păcat, ca apoi să ne învieze din stricăciunea fizică a trupului la Învierea de obște, să ne înalțe la ceruri în slava și iubirea Preasfintei Treimi. Această perioadă liturgică a anului este un timp de pedagogie, de însănătoșire a sufletului și înălțarea lui în lumina și bucuria Învierii Domnului”, a spus Preafericirea Sa.

După sfatul Domnului Iisus Hristos dat celui vindecat de la Vitezda, „De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău” (Ioan 5, 14), ni se arată că există o anumită legătură între păcat și boala fizică, dar nu întotdeauna se întâmplă așa. Patriarhul României a spus că uneori boala face vizibilă în viața cuiva lucrarea lui Dumnezeu. „Evanghelia ne arată că există o legătură între păcat și boală, dar nu este o regulă, deoarece au fost o mulțime de bolnavi care au suferit nu pentru că au păcătuit ei sau părinții lor, ci ca să se arate lucrarea lui Dumnezeu în ei. În general, Mântuitorul ne spune că există o legătură între păcat și boală, dar sunt și situații în care boala nu este urmare a păcatului. Și în cazul Sfântului Apostol Pavel care suferea constant de o boală, atunci când acesta L-a rugat pe Dumnezeu să îl vindece a primit răspunsul: «Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune» (2 Cor. 12, 9). Adică în fragilitatea sănătății trupului se vede puterea lucrării harului”, a arătat Patriarhul României.   

 De asemenea, această minune ne prezintă faptul că totul se petrece la inițiativa Domnului Iisus Hristos Care vindecă pe un om bolnav chiar lângă scăldătoarea unde nădăjduia să primească tămăduire. „Iisus vine în ajutorul celui bolnav și singur. Nu se spune că cineva L-a îndemnat să meargă la Scăldătoarea vindecătoare Vitezda. Din proprie inițiativă S-a dus acolo unde, în mijlocul unei mari mulțimi, un bolnav suferea de boală, dar și de singurătate, pentru că nimeni din cei mulți care însoțeau alți bolnavi nu l-a ajutat. (...) Omul acela, bolnav de 38 de ani, nu era singur într-o pustie, ci era singur într-o mulțime de oameni. El nu trăia departe de oameni, nici nu era izolat în casă, ci se afla printre mulți bolnavi însoțiți de membri ai familiilor lor sau de prieteni. Fiecare dintre aceștia se ocupa doar de bolnavul pe care îl îngrijea. Într-o mulțime de oameni, bolnavul de la Vitezda aștepta un singur om, mai milostiv, mai omenos, care să-l ajute să intre în scăldătoare spre a se vindeca”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

De asemenea, Preafericirea Sa a vorbit despre faptul că îngerul Domnului se cobora peste scăldătoare și tulbura apa, iar cel care intra primul în apă se vindeca. Acest lucru arată că înainte de Învierea Domnului și de Biserică, harul vindecător era oferit de Dumnezeu în chip excepțional ca arvună sau pregustare, pentru că deplinătatea harului a venit în Iisus Hristos și se oferă în Biserică. „Harul lucra atunci în arvună, pe când în Biserică harul vindecător al lui Hristos lucrează în plinătate, mai ales prin Taina Pocăinței, a iertării păcatelor, prin Taina Sfântului Maslu și toate rugăciunile pentru vindecarea celor bolnavi. Vitezda prefigura puterea vindecătoare a lui Hristos pe care o dăruiește în plinătate Bisericii Sale”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.   

De asemenea, în mod duhovnicesc, boala și suferința sunt arătate prin acest episod ca fiind căi de înnoire sufletească a omului. „Evanghelia ne ilustrează că acest păcătos care s-a pocăit prin suferință a fost ales de Hristos Domnul să ne arate că omul bolnav se poate folosi de o suferință a trupului pentru a dobândi o stare de sănătate a sufletului în relație cu Dumnezeu și cu semenii. Chiar dacă omul bolnav nu dobândește imediat vindecarea trupului, el poate dobândi vindecarea sufletului de boala păcatului, poate dobândi mântuirea și viața veșnică în iubirea lui Dumnezeu”, a spus Preafericirea Sa.