Părintele Constantin Galeriu - Teolog al bucuriei pascale

Anul acesta, 2013, se îm­pli­nesc 10 ani de la trecerea la cele veşnice a  Părintelui profesor Constantin Galeriu († 2003), un adevărat trăitor şi un mărturisitor al Ortodoxiei.

Apreciem iniţiativa Facul­tăţii de Teologie Ortodoxă „Jus­tinian Patriarhul“ din Bucu­reşti, care, împreună cu Pa­rohia „Sfântul Sil­vestru“ şi Aso­ciaţia „Părintele Galeriu“, a organizat anul acesta, 2013, mai multe momente de comemorare a Părintelui profesor Constantin Ga­le­riu, culminând cu acest Sim­po­zion Naţional, la care participă ierarhi, preoţi, profesori de teologie, persona­lităţi ale teologiei şi culturii româneşti şi foşti studenţi sau ucenici ai Părintelui profesor Constantin Galeriu.

Personalitatea sa dinamică şi harismatică, fervoarea cre­dinţei şi dragostea sa pentru Orto­doxie şi poporul român trebuie preţuite şi cunoscute, fiind expresia bucuriei unui misio­nar mărturisitor al Jertfei şi În­vierii Mântuitorului Iisus Hristos.

Părintele Galeriu a fost un om al rugăciunii şi, ca atare, el se roagă acum din ceruri pentru poporul român şi mai ales pentru toţi credincioşii pe care i-a păstorit. El a făcut misiune cu multă dăruire de sine şi în acelaşi timp cu multă dragoste faţă de Biserică şi faţă de poporul român. A fost solicitat adesea de tineri, de intelectuali, de Frăţia Ortodoxă, de ASCOR, de centre de cultură teologică şi de cultură laică, să le vorbească. Tuturor le-a răs­puns cu bucurie, deoarece trăia bucuria aceasta de a se dărui mereu, de-a fi folositor altora. Iar bucuria de a se dărui mereu pentru a întări credinţa altora este o bucurie pascală. A slujit mai întâi ca preot la Biserica „Sfântul Vasile“ din Ploieşti, apoi ca preot la Biserica „Sfân­tul Silvestru“ din Bucureşti şi, paralel cu aceasta, a fost profesor la Fa­cultatea de Teologie din Bucu­reşti. A slujit permanent Bise­rica şi poporul cu o dăruire jertfelnică. Sunt puţini oameni care au ajuns la împlinirea sensului vieţii ca totală dăruire de sine pentru alţii. Deci, în cazul Părintelui Galeriu, nu putem vorbi de o misiune făcută doar ca răspuns la un ordin sau la o trimitere oficială, ci de o mi­siune-pasiune, o misiune jertfelnică, pe care o împlinea cu multă bucurie duhovnicească, fără motivaţii sau calcule materiale.

Bucuria adevărată, spunea chiar Părintele profesor de multe ori, este bucuria roadelor, bucuria care vine din ro­dire, din semănarea cuvântului bun şi din constatarea că el rodeşte lumină şi faptă bună în viaţa omului. Părintele Galeriu avea bucuria aceasta pe chipul său şi în toată fiinţa lui. El o transmitea altora mai ales când slujea la Sfântul Altar şi când predica. Adesea am constatat că predicile sale, deşi erau lungi, totuşi nu păreau obositoare, pentru că Părintele prezenta înţelesul textului Evangheliei ca lumină a vieţii umane concrete. Era un predicator al sensului duhov­nicesc şi profund al vieţii. Deci, pe scurt, bucuria Părintelui Galeriu era transmisă oamenilor ca sens al vieţii, ca binecuvântare pentru comuniune cu Dumnezeu şi cu semenii în lumina Învierii lui Hristos.

Părintele Galeriu punea des accentul pe înviere ca viaţă nouă în Hristos, tocmai pentru că a învăţat din Sfânta Evan­ghe­lie, din scrierile Părinţilor Bisericii şi din experienţa Sfin­ţilor că învierea ca dar se pri­meşte prin credinţă şi pregătire spirituală, nu doar se aşteaptă. Toată viaţa Părintelui Galeriu, şi mai ales ac­tivitatea sa misionară, ră­mâ­ne pentru noi ca o făclie de Paşti, care ne ajută să înţelegem mai bine taina şi bucu­ria învierii sufletului din moartea păcatului şi a pre­gătirii omului şi pentru în­vierea trupului, la venirea întru slavă a lui Hristos, în ziua de apoi. Astăzi e foarte mare nevoie de cât mai multe astfel de făclii de Paşti, adică să vedem într-o persoană concretă cum taina bucuriei În­vierii, a comuniunii cu Hristos cel Răstignit şi Înviat, se transmite ca lumină sau bucurie a cuiva care antrenează în bucurie sfântă multe alte persoane.

Profesor de teologie, dăruit cu înţelepciune în gândire şi profunzime în trăire, Părintele Galeriu ne-a fost dascăl şi sfătuitor, vorbindu-ne mereu de lumina Învierii care vine din Jertfă şi Răscumpărare, de nesfârşita iubire milostivă a lui Dumnezeu revărsată în Bise­rică prin Sfinţi. Pentru el, totdeauna, spiritualitatea profundă era dimensiunea defi­nito­rie a umanului, o transcendere a biologicului autosuficient şi o unire cu Dumnezeu în bucu­rie eternă.

Preot milostiv, profesor du­hov­­nicesc, om de dialog, misionar neobosit, mărturisitor al Crucii şi al Învierii lui Hristos, al fru­museţii spirituale a Orto­do­xiei şi a poporului român drept-credincios, Părintele Constantin Galeriu ră­mâne în sufletul tuturor celor care l-au cunoscut, personal sau prin scrieri, o făclie de Paşti pentru suflete, o călăuză pe calea mântuirii.

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cuvânt adresat participanţilor la Simpozionul Naţional „Părintele Galeriu – Astăzi“  organizat de Fa­cultatea de Teologie Ortodoxă Jus­tinian Patriarhul din Bucu­reşti, în colaborare cu Parohia Sfântul Silvestru şi Asociaţia „Părintele Galeriu“, miercuri, 4 decembrie 2013.