Părintele Constantin Pârvu, condus pe ultimul drum

Părintele Constantin Pârvu (1928-2017), fost vicar administrativ patriarhal în cadrul Cancelariei Sfântului Sinod şi fost paroh al Bisericii Iancu Nou-Bălăneanu, Protopopiatul Sector 2 Capitală, a fost înmormântat ieri, 29 iunie 2017, în ziua în care Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Slujba Înmormântării a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

În cadrul slujbei Înmormântării, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a citit mesajul de condoleanţe al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, mesaj intitulat: „Un slujitor statornic şi harnic - preotul Constantin Pârvu (1928-2017)”. În semn de recunoştinţă pentru întreaga sa activitate administrativă, pastorală, misionară, publicistică şi duhovnicească, părintelui Constantin Pârvu i-a fost acordată post-mortem, din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, cea mai înaltă distincţie a Bisericii Ortodoxe Române, Crucea Patriarhală pentru clerici. Părintele Ionuţ Gabriel Corduneanu, vicar administrativ patriarhal, a citit gramata patriarhală de acordare a acestei distincţii bisericeşti. La eveniment a fost prezent şi domnul ministru Victor Opaschi, secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Culte, care a subliniat faptul că părintele Constantin Pârvu impresiona prin tinereţea spiritului său, dar şi prin multitudinea activităţilor cotidiene, „prin profunzimea înţelegerii problemelor bisericeşti şi sociale.

Era o adevărată enciclopedie vie a vieţii bisericeşti: cunoştea în profunzime istoria ei, viaţa ei de zi cu zi, oamenii care o slujeau şi înţelegea totodată întreaga responsabilitate care revenea Bisericii Ortodoxe Române în vremurile grele ale comunismului, dar şi în complicata perioadă a tranziţiei la democraţie (...). Cred că nu este doar o întâmplare că îl conducem pe ultimul drum pământesc pe părintele Constantin Pârvu chiar în ziua praznicului Apostolilor Petru şi Pavel. Şi aceasta o spun nu doar pentru că este vorba de un preot, deci un urmaş al Apostolilor, trecut la Domnul, ci şi pentru că am încredinţarea că munca lui de aproape 50 de ani în Administraţia Patriarhală a fost o adevărată şi neîncetată muncă apostolică”, a spus dl ministru Victor Opaschi. Pr. paroh Augustin Rusu a precizat că părintele Constantin a fost ca un adevărat părinte şi pedagog pentru slujitorii Bisericii Iancu Nou-Bălăneanu. „Unii am învăţat de la părintele administraţie, alţii am învăţat să slujim sau să cântăm. Fiecare îi suntem datori cu ceva părintelui Constantin, pentru că el a avut răbdare cu noi”, a spus pr. paroh Augustin Rusu. Deoarece a fost distins cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2002), acordat de Preşedintele României, părintele Constantin Pârvu a fost înmormântat cu onoruri militare, ceremonie oficiată de Regimentul de Gardă Bucureşti.

Liturghie arhierească înainte de înmormântare

Slujba Înmormântării a fost precedată de Sfânta Liturghie, săvârşită de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul cu prilejul sărbătorii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. În cuvântul de învăţătură rostit după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Matei, Preasfinţia Sa le-a vorbit credincioşilor despre misiunea de propovăduire a cuvântului Evangheliei a celor doi Corifei ai Apostolilor, Sfinţii Petru şi Pavel. „Sfântul Apostol Petru a fost un fel de lider al Apostolilor. El a vorbit în faţa fraţilor săi Apostoli, în faţa autorităţilor şi a mai-marilor cetăţii. Într-o zi de 29 iunie, a fost condamnat la moarte, în Roma, şi din smerenie, purtând totdeauna în conştiinţa sa faptul întreitei lepădări, a cerut să fie răstignit cu capul în jos, socotindu-se nevrednic de a muri pe cruce, asemenea Mântuitorului Iisus Hristos. Sfântul Apostol Pavel s-a născut în Tarsul Ciliciei, într-o familie evreiască bogată, tatăl său fiind cetăţean roman. La vârsta de 12 ani a fost trimis la Ierusalim, unde a învăţat cu cel mai vestit rabin al vremii sale, Gamaliel. De la el a învăţat o teologie mozaică profundă, dar şi o fidelitate ieşită din comun, până la violenţă. De aceea, el a fost un aprig prigonitor al Apostolilor şi al creştinilor. Pe când mergea în Siria, în Damasc, pentru a-i aresta pe iudeii care au crezut Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos, a avut loc convertirea lui minunată, când a auzit glasul Domnului Iisus Hristos pe care el Îl prigonea. După o pregătire de trei ani sub îndrumarea preotului Anania care l-a botezat, Sfântul Pavel a lucrat la propovăduirea Evangheliei toată viaţa sa. A fost condamnat la moarte pentru că a mărturisit cu preţul vieţii pe Hristos şi i s-a tăiat capul tot în ziua de 29 iunie”, a spus Preasfinţia Sa.