La 25 noiembrie 2018, în anticiparea Centenarului Marii Uniri, un sobor impresionant de ierarhi, condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic, și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, consacra „singurul edificiu reprezentativ al Centenarului României reîntregite”. La șase ani de la acest moment istoric, în urma eforturilor susținute ale echipelor de muncitori, Catedrala Mântuirii Neamului se înfățișează în peisajul urban agitat al Capitalei ca o oază luminoasă de liniște, în care orice om poate să se oprească, să se regăsească pe sine în legătură tainică cu Dumnezeu, dătătorul a tot binele.
Părintele Teodor Greucean, trecut la cele veşnice
După o îndelungată şi grea suferinţă, vineri, 29 octombrie, preotul iconom stavrofor Teodor Greucean a trecut la cele veşnice, la vârsta de numai 62 de ani.
Teodor s-a născut la 30 martie 1948, în localitatea Rănuşa, comuna Moneasa, judeţul Arad, din părinţii Zaharia şi Mărioara Greucean, având ca fraţi pe Gheorghe, Teodor şi Mihai. Urmează şcoala primară la Rănuşa şi Dezna, iar gimnaziul, la Sebiş. Dumnezeu i-a îndrumat paşii spre slujirea la altar, astfel că va urma cursurile Seminarului Teologic din Caransebeş, între anii 1963 şi 1967, urmând apoi studiile universitare de profil, la Institutul Teologic din Sibiu, finalizate în 1971. În acelaşi an se căsătoreşte cu Elisabeta Hususan din Păuca, judeţul Sibiu, Tatăl ceresc binecuvântând căsnicia lor cu două fiice: Despina şi Angela. Tot acum începe şi împlinirea străduinţelor sale în ale teologiei, căci este hirotonit diacon şi reţinut pentru o vreme cu atribuţii la Cancelaria episcopală din Arad. Anul următor aduce hirotonia sa în preot pe seama Parohiei Tisa Nouă şi Fântânele, Protopopiatul Arad. Din anul 1973 este transferat preot la Catedrala "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" din Hunedoara, unde îşi fructifică repede avântul tineresc, ridicând acolo, cu sprijinul credincioşilor, o frumoasă casă parohială. Din anul 1978 este transferat la Parohia Arad-Centru şi, totodată, Catedrală episcopală în acele vremuri. Peste doi ani este numit consilier bisericesc şi mai apoi, din anul 1985, Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop dr. Timotei Seviciu i-a încredinţat slujirea de vicar eparhial, demnitate deţinută până la sfârşitul anului 1988, când se retrage din activităţile administrative din motive de sănătate, continuându-şi doar activitatea preoţească la parohie. Boala însă nu va înceta să-l macine, agravându-se, astfel că din anul 2005 îl va aduce în incapacitatea de a mai putea împlini oficiul liturgic la Sfântul Altar, colegii săi de parohie suplinindu-l în tot acest răstimp, până acum, ca expresie a compasiunii şi a ajutorului datorat fratelui aflat la nevoie. Starea sa de neputinţă a cerut o îngrijire deosebită din partea familiei, care i-a fost alături până în ultimele clipe ale vieţii. Duminică, 31 octombrie, la slujba de înmormântare oficiată în Catedrala Veche a Aradului, unde părintele Teodor a slujit mai mulţi ani, alături de familia îndoliată, l-au prohodit un sobor de douăzeci şi cinci de preoţi şi patru diaconi, în frunte cu arhimandrit Nestor Iovan, stareţul Mănăstirii Hodoş-Bodrog, împreună cu mai mulţi credincioşi din părţile Aradului şi Hunedoarei. La vremea cuvenită, pr. Iacob Bupte, vicar al Arhiepiscopiei Aradului, a adresat un cuvânt de învăţătură şi de întărire pentru cei prezenţi, amintind cuvântul Scripturii, care grăieşte că "nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie" (Evrei, 13, 14). Au mai fost apreciate activităţile răposatului preot Teodor din momentul când şi-a început preoţia şi activitatea administrativă, astfel că i se poate închina slova sfântă paulină "Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o" (II Timotei 4, 7-8). Aceste gânduri au fost transmise din încredinţarea Înalt Preasfinţitului dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscop al Aradului, care asigură familia de întreaga sa compasiune şi sprijin în aceste momente dureroase. Pr. prof. dr. Ioan Tulcan, coleg de parohie cu adormitul în Domnul, a subliniat, în cuvântul său, valoarea slujirii preoţeşti, amintită şi de slujba înmormântării preoţilor. Trei dintre coordonatele acestei demnităţii evocate aici au privit: originea dumnezeiască, scopul sfinţitor şi finalitatea sa mântuitoare, atât pentru cel care o exercită, cât şi pentru cei pe care-i slujeşte, credincioşii încredinţaţi spre păstorire. În final, după obiceiul locului, a fost adresat cuvântul de iertăciune către familie, colegi, cunoscuţi şi credincioşi. Rămăşiţele părinteşti ale preotului Teodor Greucean au fost, apoi, conduse de cortegiul funerar la cimitirul "Pomenirea" din Arad şi înmormântate în sunetul cântării liturgice, "Veşnica lui pomenire". Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!