Părintele Teofil, şase luni de veşnicie

Mănăstirea Sfinţilor Brâncoveni de la Sâmbăta de Sus îl va pomeni duminică, 2 mai, pe marele ei duhovnic Teofil Părăian, la şase luni de la trecerea la cele veşnice. Slujba Sfintei Liturghii din Duminica a 5-a după Paşti, a Samarinencei, va fi urmată de slujba de pomenire oficiată de Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului.

Obştea mănăstirii a rămas îndurerată după ce Părintele Teofil Părăian a plecat la Domnul. "Mulţi dintre noi, monahii de la mănăstirea Sfântului Voevod Martir Constantin Brâncoveanu, am intrat în obştea mănăstirii din dorinţa de a fi în preajma Părintelui Teofil, de a-l avea ca îndrumător, de a-i urma poveţele şi viaţa. De aceea, plecarea Părintelui dintre noi ne lipseşte de chipul viu al trăirii monahale autentice, după poruncile Mântuitorului. Leacul pentru durerea despărţirii ni l-a lăsat tot Părintele nostru drag, anume gândul că cei ce se iubesc nu se despart niciodată, că acolo unde este el, în corturile drepţilor, este şi o parte din noi şi, deşi plecat, Părintele a rămas în sufletele noastre: "V-am luat pe toţi cu mine. Nici nu se putea altfel. Cum să nu-i iei cu tine pe cei pe care-i porţi în suflet? Şi cum să nu rămâi între cei de unde ai plecat, chiar şi după plecare. E o rânduială a vieţii să ne purtăm în suflet unii pe alţii şi să nu ne despărţim niciodată"", remarca arhimandritul Ilarion Urs, stareţul acestei mănăstiri, la momentul despărţirii lumeşti de Părintele Teofil Părăian.

50 de ani în slujbă

Marele duhovnic de la mănăstirea aflată la poalele munţilor Făgăraş s-a născut la 3 martie 1929 într-o familie de plugari din satul Topârcea, din apropierea Sibiului, primind la botez numele Ioan şi fiind primul dintre cei patru fraţi. Pentru că s-a născut fără vedere, a urmat mai întâi cursurile unei şcoli primare pentru nevăzători la Cluj-Napoca, între anii 1935 şi 1940. A continuat cursurile la o şcoală de nevăzători la Timişoara, între anii 1942 - 1943, iar până în 1948 a urmat cursurile liceale într-un liceu teoretic pentru văzători din Timişoara. A urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu, între anii 1948 - 1952, iar la 1 aprilie 1953 a intrat în obştea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.

A fost călugărit în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, când a primit numele Teofil, "iubitor de Dumnezeu", în limba greacă. După şapte ani, tot de praznicul Adormirii Maicii Domnului, Părintele Teofil a fost hirotonit diacon de către mitropolitul Nicolae Colan, iar la 13 mai 1983, după 23 de ani de diaconie, a fost hirotonit preot de către mitropolitul Antonie Plămădeală, când a primit şi misiunea de duhovnic. În 1986, Părintele Teofil a fost hirotesit protosinghel, iar în anul 1988, arhimandrit.

Părintele Teofil Părăian a fost căutat de multă lume la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, pentru poveţele sale. Marele duhovnic a fost iubit în mod deosebit şi de tineri, care veneau în număr mare la conferinţele pe care le susţinea în marile centre universitare, dar şi în alte oraşe importante din ţară. Cuvintele sale au fost făcute cunoscute publicului larg şi prin intermediul mass-mediei, mai ales prin interviurile acordate pentru Radio Trinitas şi Trinitas TV. Activitatea sa a rămas în inimile şi memoria celor care l-au cunoscut şi apreciat şi prin intermediul zecilor de cărţi care au fost publicate începând cu 1990. Părintele Arhimandrit Teofil Părăian, duhovnicul Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, a trecut la cele veşnice în noaptea de 29 octombrie 2009, la vârsta de 80 de ani. Înmormântarea Părintelui Teofil Părăian a avut loc sâmbătă, 31 octombrie 2009, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.