Patriarhii a două Biserici surori au înălţat rugă Sfântului Andrei

Un articol de: Marius Nedelcu - 01 Decembrie 2014

De sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, Sfânta Liturghie a fost săvârşită la Catedrala Patriarhală de Preafericitul Părinte Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei şi al Întregului Orient, împreună cu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjuraţi de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi. Cu această ocazie, credincioşii care au participat la slujbă s-au putut închina la racla cu o părticică din moaştele Sfântului Apostol Andrei, care a fost adusă de la paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale.

În toate bisericile din România a fost cinstit ieri, în ajunul Zilei Naţionale a României, ocrotitorul nostru spiritual, Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, de al cărui nume se leagă încreştinarea strămoşilor noştri. La Catedrala Patriarhală, prăznuirea lui a fost una specială. Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, de la Reşedinţa Patriarhală a fost adusă racla cu o părticică din moaştele Sfântului Apostol Andrei, spre bucuria şi evlavia credincioşilor prezenţi. Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei şi al Întregului Orient, împreună cu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Din soborul de ierarhi care s-au rugat la Sfânta Liturghie au făcut parte: IPS Părinte Sava, Mitropolit de Hauran; IPS Părinte Vasile, Mitropolit de Arcadia; PS Părinte Qais, Episcop de Erzurum, membri în delegaţia Patriarhiei Antiohiei şi a Întregului Orient; şi următorii ierarhi români: IPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei; IPS Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului; IPS Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei; IPS Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal; PS Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal; PS Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal. Cântările Utreniei au fost date de Grupul psaltic „Tronos“ al Catedralei Patriarhale, iar la Sfânta Liturghie a cântat Corala „Nicolae Lungu“ a Patriarhiei Române. După citirea Evangheliei, Preafericitul Părinte Patriarh Ioan a rostit un cuvânt de învăţătură în care a evidenţiat viaţa, activitatea şi lucrarea evanghelizatoare a Sfântului Apostol Andrei desfăşurată în provincia Sciţia Mică, Dobrogea de astăzi, unde se păstrează multe dovezi ale prezenţei sale şi ale continuităţii creştinismului primar.

La sfârşitul slujirii comune a celor doi patriarhi de la Catedrala Patriarhală a urmat un moment festiv, în care au fost exprimate mulţumiri şi recunoştinţă pentru această vizită frăţească a Patriarhului Antiohiei şi al Întregului Orient în Patriarhia Română. „Este o mare bucurie pentru noi ca să ne vedem faţă către faţă şi să slujim împreună Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi să ne împărtăşim din acelaşi potir. Bucuria este mare mai ales pentru că nu am putut participa la întronizarea Preafericirii Voastre ca Patriarh al Antiohiei şi al Întregului Orient, dar acum aţi venit aici, în această catedrală care a fost sfinţită la 6 iunie 1658 de Patriarhul Macarie al III-lea Zaim al Antiohiei. În această catedrală au slujit mai mulţi patriarhi ai Antiohiei, dar acum Preafericirea Voastră ne-aţi făcut bucuria să veniţi şi să participaţi la sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat, care este Apostolul românilor. El a predicat Evanghelia mai întâi la Ierusalim, apoi în Iudeea, în Galileea, în Samaria; în Asia Mică, Turcia de azi; în Sciţia Mică, Dobrogea de azi; în Sciţia Mare, teritoriul Ucrainei de azi; şi apoi în Grecia şi a murit ca martir în oraşul Patras, unde se află acum cinstitul lui cap“, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Patriarhul nostru a amintit de moştenirea duhovnicească pe care istorica Patriarhie a Antiohiei a răspândit-o întregii Ortodoxii prin sfinţii săi şi prin şcolile de teologie care au funcţionat în Orient. „Sfântul Apostol Andrei, despre care aţi vorbit atât de frumos în predica Preafericirii Voastre, a fost din Orientul Apropiat, deci din părţile creştinătăţii din ţara dumneavoastră şi din ţările vecine. Antiohia Siriei a jucat un rol foarte important, deoarece Biserica aceasta a fost înfiinţată de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel şi acolo a fost un leagăn al creştinismului sirian care a luminat toată lumea prin şcolile teologice şi prin mulţimea sfinţilor: mari ierarhi, mari asceţi, mari melozi şi numeroşi martiri, martiri până în zilele noastre. Este, iată, o coincidenţă cu semnificaţie spirituală faptul că aţi venit la noi în anul în care Patriarhia Română comemorează, în mod solemn şi deosebit, pe Sfinţii Martiri Brâncoveni care, în 1714, au pătimit moarte de martir pentru că nu au voit să treacă de la creştinism la islam şi, deci, sunt martiri mărturisitori ai credinţei creştine“, a explicat Patriarhul nostru.

„Voi ştergeţi lacrimile fraţilor voştri din Siria“

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit Preafericitului Părinte Patriarh Ioan al X-lea o icoană şi o medalie cu chipul Sfântului Apostol Andrei, o scrisoare a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române către ierarhii, clerul şi credincioşii Patriarhiei Antiohiei şi Întregului Orient, precum şi un cec cu suma de 500.000 de euro, rezultatul colectei organizate anul acesta în Patriarhia Română cu scopul de a-i ajuta pe creştinii din Siria care sunt prigoniţi de islamişti, lipsiţi de case şi de biserici. „În numele meu şi în numele delegaţiei care a venit cu mine, exprimăm dragostea noastră către Preafericirea Voastră şi către Biserica Ortodoxă Română. Ţara noastră trece prin necazuri în această perioadă, iar aceste suferinţe l-au făcut pe poporul român să simtă şi să ajute în mod practic pe fraţii lor. Sigur, acest semn nu este unul străin de poporul român pentru că, de-a lungul istoriei, românii mereu au fost alături de fraţii lor din toată Biserica Ortodoxă. Acum voi ştergeţi aceste lacrimi ale fraţilor voştri din Siria, iar noi, cu acest prilej, exprimăm şi dragostea noastră către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi către tot poporul român binecredincios“, a mulţumit Preafericitul Părinte Patriarh Ioan al Antiohiei şi al Întregului Orient. Preafericirea Sa a dăruit Patriarhului României o icoană cu Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, întemeietorii Bisericii Antiohiei.

„Andrei pescarul a devenit pescar de oameni cu undiţa iubirii dumnezeieşti“

„Între noi şi cu noi este Dumnezeu“
Preafericirea Voastră,
După ce I-am adus mulţumiri Domnului pentru toate darurile Lui minunate, dintre care cel mai minunat este darul de a ne împărtăşi cu Preafericirea Voastră şi cu credincioşii dintr-un singur Sfânt Potir, Potirul Domnului, voi avea rugămintea să primiţi, din partea mea şi a delegaţiei care mă însoţeşte, mulţumiri pentru toată dragostea cu care ne-aţi primit şi înconjurat şi am deosebita plăcere şi bucurie de a vă spune „La mulţi ani!“ de ziua ocrotitorului acestei ţări binecuvântate, Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat.
Voi începe prin evocarea personalităţii Sfântului Apostol şi voi încerca să subliniez lucrurile care sunt de folos duhovnicesc pentru sporirea binecredincioşilor din Bisericile noastre, cea Antiohiană şi cea Română.
Andrei este numit „cel Întâi chemat“ dintre Sfinţii Apostoli. Numele lui în greacă derivă de la cuvântul „bărbăţie“. Iar bărbăţia aici nu înseamnă masculinitatea, ci puterea, determinarea şi statornicia. În acest context, putem înţelege bărbăţia ca pe o putere divină pe care Domnul o sădeşte în fiecare dintre noi atunci când noi ne împotrivim cu puterea firii pământeşti pentru dragostea lui Hristos. Această putere se arată printr-o credinţă statornică şi o loialitate nemişcată către Hristos. Sfântul Andrei este numit „cel Întâi chemat“ ca să mărturisească pentru dreptate. Iar mărturisirea aceasta pentru dreptate s-a făcut prin urmarea Celui Care este „Calea, Adevărul şi Viaţa“.
Andrei este un exemplu grăitor pentru fiecare dintre noi. Prin comportamentul pe care l-a avut, prin viaţa lui, spunea: „Când mă uit la Sfânta Cruce, demnitatea mea nu mai există, o arunc departe, pentru că Mântuitorul meu, iubindu-mă, n-a ţinut cont de demnitatea lui“. Andrei spune fiecăruia dintre noi: „Cel care merge pe calea lui Hristos merge pe calea Golgotei. Dar la capătul căii Golgotei nu se găseşte întunericul mormintelor, ci lumina slavei. Cel care merge pe calea lui Hristos nu se teme de greutatea urcării Golgotei cu crucea în spate, deoarece Îl simte pe Domnul nostru Iisus Hristos Care este cu el şi nu-l lasă să cadă sub greutatea crucii, El, Cel Care şi-a dat viaţa din iubire pentru oameni, cu atât mai mult le va da ajutorul pe această cale grea“.
Andrei reprezintă puterea credinţei şi statornicia în faţa furtunilor acestei lumi deşarte, pe care le-a văzut zdrobite când s-a aşezat pe Cruce, dorind să fie crucificat cu capul în jos din smerenie. Andrei este un mesaj al iubirii pentru fiecare dintre noi, arătând că actul iubirii nu vine din sufletul slab, ci din al celor care au voinţă şi putere. Cel care are o voinţă slabă nu cunoaşte adâncul iubirii, pentru că iubirea este mama virtuţilor. Iar virtutea la filosofii vechi îşi ia rădăcina de la cuvântul „vir“, care înseamnă „om-bărbat“, de aceea virtutea înainte de orice este bărbăţie, puterea şi voinţa statornică în faţa încercărilor vieţii. Andrei pescarul a devenit pescar de oameni cu undiţa iubirii dumnezeieşti. Această iubire care l-a scos pe acest băiat din casa lui în Betsaida, şi i-a deschis gura pentru a propovădui numele lui Hristos până în capătul lumii, această iubire divină ne-a adunat şi ne mai adună şi pe noi astăzi în faţa Mielului Celui tăiat pentru mântuirea omenirii.
Vreau ca astăzi să rugăm pe Hristos să ne învrednicească de primirea acestei iubiri pe care a avut-o Sfântul Andrei, iar pe dumneavoastră aş vrea să vă rog să primiţi iubirea Bisericii Antiohiei, rugându-l pe Sfântul Apostol Andrei să o aibă în pază şi să ajute cu rugăciunile şi dragostea lui tot Orientul Mijlociu, locul în care el s-a născut şi unde noi trăim, şi care are acum atâta nevoie de ajutor, şi, de asemenea, să vă păzească şi să vă ocrotească şi pe voi, cei ce trăiţi în România, păstori şi păstoriţi, deoarece sunteţi un popor care-L iubeşte pe Hristos şi-i cinsteşte pe sfinţii Lui. Amin.
Predica Preafericitului Ioan al X-lea la Sfânta Liturghie, Bucureşti, 30 noiembrie 2014.