Patriarhul Justinian Marina, pomenit la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a săvârșit joi, 26 martie 2020, la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală, slujba Parastasului pentru vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina, la împlinirea a 43 de ani de la trecerea sa la Domnul. În biserica acestui așezământ monahal se află mormântul celui de-al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

La slujba Parastasului a fost prezent și părintele arhimandrit Nectarie Șofelea, Exarh administrativ al așezămintelor monahale din Arhiepiscopia Bucureștilor și starețul Mănăstirii Radu Vodă.

La final, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a rostit un cuvânt de învățătură în cadrul căruia a vorbit despre viața și virtu­țile celui de-al treilea patriarh al României: „Viața lui este îndeobște cunoscută clerului, teologilor, monahilor, fiilor Bisericii noastre, pentru că el este adeseori pomenit și a rămas în amintirea sau în tradiția Bisericii. Patriarhul Justinian a avut o îndelungată păstorire în timpul regimului comunist, ostil Bisericii. A căutat anumite căi de a comunica cu mai-marii vremii de atunci, dar în același timp a rămas ferm, stăruitor în lucrarea binelui și străduindu-se mereu să păzească tradiția, canoanele și întregul tezaur al Bisericii noastre. Nu mă refer doar la tezaurul de patrimoniu, ci la un tezaur duhovnicesc, la unul care ține de lucrarea tainică a Bisericii. Patriarhul Justinian a fost un prieten al sfinților. A călătorit adeseori în locuri importante ale lumii creștine în vizitele pe care le-a făcut Bisericilor surori, dar și în alte locuri, arătând întotdeauna o evlavie deosebită față de sfinții bineplăcuți ai lui Dumnezeu”.

În continuare, ierarhul a evi­den­țiat grija pe care a arătat-o Patriarhul Justinian monahismului, mai ales în perioada regimului comunist. „Patriarhul Justinian a ajutat familiile clericilor care au suferit în regimul comunist. De asemenea, a ajutat foarte mulți monahi, care în urma Decretului 410 au părăsit mănăstirile, lucrând ca ei să revină în obștile lor, iar pe unii încadrându-i în atelierele Patriarhiei Române, care funcționau la Mănăstirea Plumbuita și mai apoi la Schitul Maicilor. Patriarhul Justinian a arătat o grijă deosebită monahismului. Deși a devenit monah cu puțin timp înainte de primirea darului arhieriei, s-a dovedit a fi un monah trăitor și binefăcător al obștilor monahale. Foarte multe dintre mănăstirile Arhiepiscopiei Bucu­reștilor, care era mult mai întinsă atunci, s-au bucurat de atenția patriarhului. Au fost restaurate, refăcute, ajutate permanent, iar călugării și călugă­ri­țele erau sfetnicii permanenți ai patriarhului și «armata de geniu», așa cum o numea adeseori. Dintre aceste mănăstiri, a arătat o atenție deosebită și Mănăstirii Radu Vodă. Dacă Patriarhul Justinian nu și-ar fi ales aici locul de înmormântare, poate că mănăstirea nu ar mai fi fost astăzi mărturie a istoriei strălucite de câteva sute de ani pe această colină a Cetății Bucureștilor”, a spus Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.

Patriarhul Justinian Marina a trecut la cele veșnice la data de 26 martie 1977.