De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Patriarhul României la Mănăstirea Ţigăneşti
La sărbătoarea Bunei Vestiri, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a participat la Sfânta Liturghie săvârşită în biserica Mănăstirii Ţigăneşti din judeţul Ilfov, unde a rostit un cuvânt de învăţătură şi a felicitat-o pe maica stareţă Eufimia Popa, cu prilejul zilei de naştere.
În cuvântul de învăţătură, Patriarhul României a explicat credincioşilor prezenţi semnificaţiile Evangheliei care s-a citit la Sfânta Liturghie, subliniind rolul Maicii Domnului în iconomia mântuirii oamenilor: „Maica Domnului este cea mai apropiată persoană umană de cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi pentru că din ea S-a făcut Om Unul din Sfânta Treime, prin conlucrarea Tatălui şi a Duhului Sfânt. Duhul Sfânt, spune Sfântul Vasile cel Mare, îl pregăteşte pe om ca să-L primească pe Dumnezeu în el prin har; Duhul Sfânt pogoară peste Fecioara Maria, pregătind şi sfinţind natura ei umană ca să primească în ea pe Dumnezeu Cel mai presus de fire, pe Cel nevăzut şi neîncăput, pe Cel veşnic şi mai presus de înţelegere. Iar Tatăl, Dumnezeul cel Preaînalt, este prezent prin bunăvoinţa iubirii Sale milostive care doreşte ca Fiul să devină Mântuitorul lumii şi, de aceea, Îl trimite în lume ca să Se facă Om pentru mântuirea oamenilor”.
Preafericirea Sa a mai arătat că sărbătoarea Bunei Vestiri este o sărbătoare a libertăţii noastre de a-L primi pe Dumnezeu sau de a-L respinge, dar este totodată şi o binecuvântare pentru naşterea de prunci. „Este o mare bucurie atunci când omul primeşte vestea că soţia este însărcinată, că va avea un prunc. Sunt mulţi oameni care doresc să aibă copii şi nu pot avea, iar unii, după multe rugăciuni, primesc însă, ca şi Elisabeta, darul lui Dumnezeu, şi anume acela de a avea unul sau mai mulţi copii. Există însă şi mulţi oameni care pot să aibă copii şi, din nefericire, îi refuză. Păcatul mare al avortului este o crimă pentru că este ucis în pântecele mamei un copil care, pe lângă faptul că este nevinovat sau inocent, nici nu se poate apăra. În zilele acestea, în mai multe oraşe din ţară, au fost organizate marşuri ale afirmării darului mare al naşterii de prunci, după cum şi Sfântul Sinod în pastoralele sale a amintit de datoria părinţilor de a naşte şi creşte copii în credinţă. Aceste marşuri pentru viaţă, pentru împiedicarea avorturilor sunt o manifestare a conştiinţei Bisericii privind darul sfânt şi mare al naşterii de copii şi al creşterii lor în credinţă, pentru că nu e suficient să dăm naştere la copii dacă nu îi creştem în credinţă, dacă nu îi botezăm şi nu-i învăţăm să fie buni cetăţeni nu numai ai patriei pământeşti, ci şi ai patriei cereşti, ai Raiului, ai Împărăţiei cerurilor”.