Patriarhul României la Paraclisul Catedralei Naţionale

Credincioșii prezenți de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, luni, 14 septembrie 2020, la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, au fost binecuvântați de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a rostit un cuvânt de învățătură și a oferit daruri celor prezenți. Cu această ocazie, în cuvântul rostit la finalul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a prezentat înțelesul duhovnicesc al jertfei Mântuitorului, precum și evenimentele istorice care au avut loc în legătură cu Cinstitul lemn al Sfintei Cruci pe care S-a răstignit Hristos Domnul pentru mântuirea neamului omenesc. 

Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat faptul că încă din timpul Sfinților Apostoli existau o cinstire a Sfintei Cruci și o semnificație duhovnicească a ei. „Sfinții Apostoli vorbesc de cruce ca semn al răstignirii Mântuitorului Iisus Hristos, al morții și al Învierii Lui. De aceea, Sfântul Apostol Pavel, în Epistola I către Corinteni, capitolul 1, versetul 18, spune: «Căci cuvântul crucii pentru cei ce pier este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu». Sfântul Apostol Pavel a înțeles că ­Sfânta Cruce este puterea lui Dumnezeu, puterea Lui de a răbda până la moarte suferințele și de a birui moartea prin Înviere. De asemenea, același Sfânt Apostol Pavel ne arată în Epistola către Filipeni, capitolul 2, versetele 8, 9 și 10, că Sfânta Cruce este Altar de Jertfă, pentru că Hristos S-a făcut ascultător pe Sine până la moarte și încă moarte pe cruce. S-a făcut ascultător până la moarte în smerită ascultare și răbdare pentru a vindeca păcatul neascultării protopărinților Adam și Eva, care, îndemnați de șarpele Satana la neascultare de Dumnezeu, au căzut în păcatul neînfrânării, nepostirii și neascultării. Deci, Hristos, Noul Adam, ridică pe Adam cel căzut prin ascultare desăvârșită față de Dumnezeu Tatăl și prin iubire smerită, pentru că nu i-a pedepsit pe dușmani, pe cei care L-au răstignit, ci S-a rugat pentru ei. Această putere a iubirii smerite, răbdătoare a lui Hristos pe cruce este puterea care pregătește Învierea Lui”, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

În continuare, Preafericirea Sa a reliefat faptul că în Noul Testament se arată că Sfânta Cruce este armă împotriva diavolului. „În Epistola către Coloseni, capitolul 2, versetele 14 și 15, Sfântul Apostol Pavel spune că Hristos Domnul a dezbrăcat sau a dezarmat puterile diavolești și le-a biruit prin cruce. Cum a dezarmat puterile diavolești biruind asupra lor prin cruce? Demonii mândri și neascultători îi îndemnau pe iudei să-L răstignească pe Hristos, crezând că la violență El va răspunde cu violență, la răutate cu răutate. Însă, Hristos Domnul, cu o răbdare și smerenie desăvârșite, nu a răspuns astfel, ci i-a iertat pe cei care L-au răstignit. A răspuns cu iubire milostivă. Multa Lui smerenie și îndelunga Sa răbdare au biruit puterile diavolești mândre și neascultătoare”, a spus Întâistătătorul Bisericii noastre.

De asemenea, Preafericirea Sa a prezentat evenimentele istorice care au avut loc în legătură cu lemnul Sfintei Cruci pe care S-a răstignit Hristos Domnul pentru mântuirea ­neamului omenesc: „Mai întâi, în anul 312, în amiaza mare, în ziua de 28 octombrie, când se pregătea de luptă împotriva adversarului său, Maxențiu, aproape de Roma, Sfântul Constantin cel Mare a văzut pe cer crucea formată din stele luminoase și în jurul ei erau scrise în limba latină cuvintele «in hoc signo vinces» (în acest semn vei învinge), iar noaptea L-a văzut în vis pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care i-a spus ca semnul pe care l-a văzut pe cer să-l imprime pe scuturile și steagurile soldaților și va birui pe Maxențiu, deși acela avea o armată numeroasă. În ziua următoare, Constantin a făcut așa cum i-a spus Hristos și l-a biruit pe Maxențiu, care a căzut în Tibru și s-a înecat la Podul Vulturului. În anul următor, Constantin cel Mare a dat un decret imperial la Mediolanum în care se spunea că toți locuitorii Imperiului Roman sunt liberi să creadă cum vor ei, și au încetat persecuțiile împotriva creștinilor”. 

În continuare, Patriarhul României a spus că sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci ne aduce aminte de aflarea lemnului Sfintei Cruci de către Împărăteasa Elena, în anul 328, de construirea și sfințirea Bisericii Sfântului Mormânt cu hramul „Învierea Domnului” din Ierusalim, în anul 335, precum și despre biruința creștinilor asupra perșilor păgâni care au luat Crucea, dar au fost obligați să o înapoieze. „În anul 326, Sfântul Împărat Constantin cel Mare, care a văzut pe cer semnul crucii, a trimis pe mama sa Elena, împărăteasa, să caute lemnul crucii în pământ, la Ierusalim. După multe cercetări și după ce au fost dărâmate două temple păgâne care acopereau locul răstignirii și locul mormântului Domnului, a fost găsită crucea Mântuitorului Iisus Hristos. După ce crucea a fost găsită, împărăteasa Elena a dăruit-o Episcopului Macarie al Ierusalimului în anul 328. Atunci când Episcopul Macarie al Ierusalimului a arătat mulțimii lemnul Sfintei Cruci pe un podium improvizat, poporul a cântat «Doamne, miluiește». De aceea, până în zilele noastre, la Utrenia sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci, când se scoate Sfânta Cruce spre închinare, se cântă de 40 de ori «Doamne, miluiește». Acest eveniment a fost în ziua de 14 septembrie 328”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

La final, Întâistătătorul Bisericii noastre a oferit slujitorilor de la Paraclisul Catedralei Naţionale tămâie naturală din Oman, precum și mai multe cărți cu conținut religios apărute la Editurile Patriarhiei Române. Toți credin­cioșii prezenți au primit din partea Preafericirii Sale iconițe cu Înălțarea Sfintei Cruci.