Patriarhul Teoctist a fost pomenit la căminul de bătrâni „Sfântul Vasile cel Mare“

▲ Cu prilejul împlinirii a 93 de ani de la naşterea vrednicului de pomenire patriarhul Teoctist, joi, 7 februarie 2008, la iniţiativa PF Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, bătrânii de la Centrul de Îngrijire şi Asistenţă nr. 1 „Sfântul Vasile cel Mare“, din Bucureşti, au primit o masă caldă şi multe daruri ▲

Cu această ocazie, părintele consilier patriarhal Dorel Moţoc, delegat al PF Patriarh Daniel, a săvârşit, împreună cu părintele misionar de la acest aşezământ, Emanuel Ganciu, o slujbă spre pomenirea celui de-al cincilea patriarh al României.

Seara a continuat tradiţia, potrivit căreia, în ultimii zece ani, patriarhul Teoctist obişnuia să meargă în acest centru sau în alte cămine pentru a-şi petrece ziua de naştere, printre cei vârstnici.

La sfârşitul slujbei, părintele Moţoc a evocat amintirea vizitelor împreună cu patriarhul Teoctist la acest aşezământ şi a mărturisit: „PF Părinte Daniel s-a gândit că prin această vizită se face mare bucurie şi dumneavoastră şi sufletului vrednicului de pomenire, PF Teoctist ştiind că, iată, iar suntem împreună şi ne rugăm pentru odihna sufletului său şi pentru ca Dumnezeu să-l aşeze în ceata sfinţilor“.

„Ne transmitea din liniştea sa sufletească“

După aceasta, medicul căminului, Mariana Părăuşanu, a mulţumit pentru darurile primite: „Vă mulţumim în numele celor ce sunt aici şi al celor ce nu sunt aici şi sunt în paturile lor pentru că sunt bolnavi sau obosiţi, dar care au fost alături sufleteşte de evenimentele care au avut loc în anii anteriori şi de acest trist eveniment al morţii părintelui Teoctist“.

Întrebat despre ce însemnau vizitele patriarhului Teoctist în această zi la Aşezământul „Sfântul Vasile“, pr. Emanuel Ganciu ne-a declarat: „Când venea aici, patriarhul Teoctist era şi ca un părinte şi ca un frate. Sigur că noi îl simţeam şi îl respectam ca pe patriarhul tuturor românilor, dar bătrânii îl simţeau ca unul drag, dintre ei“.

De asemenea, unii dintre cei internaţi şi-au exprimat admiraţia şi respectul faţă de cel ce a fost patriarhul României şi prieten apropiat al lor. „Despre el nu pot să spun decât cuvinte bune. Noi ne bucuram tot timpul când venea în mijlocul nostru, de ziua dânsului. Ne transmitea şi nouă din liniştea sa sufletească. Când îl întâlneam eram tot timpul liniştiţi sufleteşte şi rămâneam cu o căldură în suflet. Ne povestea foarte mult despre familia dânsului şi tot timpul se simţea între noi ca într-o familie“, a mărturisit Ana Poruşniuc.