Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri „Pe lângă post și rugăciune să adăugăm și fapte ale milosteniei”

„Pe lângă post și rugăciune să adăugăm și fapte ale milosteniei”

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Știri
Un articol de: Andrei Butu - 20 Noiembrie 2022

În Duminica a 26-a după Rusalii, 20 noiembrie 2022, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa a subliniat că pasajul evanghelic rânduit, de la Luca 12, 16-21, ce relatează Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina, ne arată în esență „drama bogatului nerecunoscător și nemilostiv”, și anume „hambare pline, dar suflet gol”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a ex­pli­cat că Evanghelia rânduită ne arată că bogăția și sărăcia nu sunt rele în sine, dar ele pot deveni o piedică în calea mântuirii, după modul în care au fost folosite: „Bogăția poate deveni o piedică în calea mântuirii atunci când ea este abordată păti­maș, în mod egoist, când nu este folosită și pentru cei care se află în nevoi. Sărăcia, de asemenea, nu este un bine în sine, dar poate fi folosită pentru o îmbo­gățire spirituală mai mare și pentru a pune mai multă nădejde în ajutorul lui Dumnezeu. Evanghelia aceasta are un rol pedagogic duhovnicesc de a ne îndemna la milostenie și, în același timp, de a nu ne lega în mod pătimaș de averile materiale limitate și trecătoare”.

Preafericirea Sa a arătat, totodată, că acest om lacom de averi materiale limitate și trecătoare este preocupat doar de viața biologică, doar de traiul la nivel de trup. „Sufletul său s-a înrobit față de trup. Singura preocupare a sufletului său este să se supună trupului, care a devenit doar consumator de bunuri materiale. Este semnificativ faptul că verbele pe care le folosește bogatul - «odihnește-te», «mănâncă», «bea», «veselește-te» - se referă la viața biologică. Nu apare verbul «a mulțumi» lui Dumnezeu și nici verbul «a dărui» cuiva ceva din această bogată recoltă neașteptată și nemeritată. Aici vedem cum bogatul acesta și-a pierdut modul de înțelegere firesc. Multa bogăție neașteptată, prin recolta îmbelșu­gată, l-a dezaxat și l-a dezumanizat. De aceea, Evanghelia numește atitudinea sa nebunie. Atitudinea sa față de bogăție este una pătimașă și nebunească, nu este una firească”, a reliefat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

În continuare, Preafericirea Sa a subliniat că Evanghelia respinge modul de judecată al bogatului căruia i-a rodit țarina și propune un alt mod de a se îmbogăți: „Așa se întâmplă cu cel ce-și adună comori sieși și nu se îmbogățește în Dumnezeu” (Luca 12, 21). „Îmbogățirea în Dumnezeu înseamnă o îmbo­gățire duhovnicească, a aduna nu doar averi în jurul său, ci înseamnă pentru om a aduna averi înlăuntrul sufletului său. Averile materiale limitate și trecătoare, adunate în jur, nu le poate lua omul cu sine după despărțirea de trup. Poate lua cu sine doar ceea ce a adunat în sufletul său, și anume bunătate, iubire milostivă, lumină din rugăciune, lumină din Sfânta Scriptură, lumină din cuvinte și fapte bune. Acestea sunt comorile care nu pot fi furate, care nu ruginesc și care nu se sfârșesc, și anume bogăția sufletului. Evanghelia ne îndeamnă să ne îmbogățim în Dumnezeu, nu doar să căutăm în mod egoist îmbogățiri de moment, acumulând lucruri materiale limitate și trecătoare. Cele mai frumoase rodiri și îmbogățiri sunt cele pe care ni le arată Sfântul Apostol Pavel, când vorbește de îmbogățirea sufletului cu virtuți, cu rodiri ale darului Duhului Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția (Galateni 5, 22-23). Acestea sunt îmbogățiri în Dumnezeu. Evanghelia ne îndeamnă ca pe lângă post și rugăciune să adăugăm și fapte ale milosteniei, ale dărniciei”, a subliniat Patriarhul României.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit și despre atitudinea pastorală a Bisericii față de oamenii bogați și oamenii săraci: „Biserica i-a îndemnat întotdeauna pe oamenii bogați să fie milostivi. I-a îndemnat pe împărați, pe regi, pe conducători de popoare, dar și de comunități, pe boieri și oameni înstăriți să fie milostivi, mai ales în timpul posturilor. Atât în Postul Sfintelor Paști, cât și în timpul Postului Crăciunului, să dezvolte mult această iubire milostivă a lui Hristos arătată în timpul lucrării Sale mesianice pe pământ. Aceasta a condus la înființarea de cantine pentru săraci, case pentru pelerini, cămine pentru bătrâni, orfelinate și unități medicale pentru cei bolnavi. Toate acestea sunt lucrări în care se vede iubirea milostivă a lui Hristos lucrătoare în lume prin cei care sunt milostivi și care devin mâinile iubirii milostive a lui Hristos față de semeni”.

La final, Preafericirea Sa a precizat că există două feluri de milostenie: materială sau spirituală. „Această Evanghelie ne îndeamnă să fim milostivi și dacă avem bogă­ție materială sau spirituală să o împărtășim și celor care au nevoie de ajutor. În acest sens, avem două feluri de milostenie. Cea materială, când oferim hrană, îmbrăcăminte și adăpost celor săraci. Dar și cei care nu au nimic material de oferit pot face milostenie duhovnicească sau spirituală: să se roage pentru sănătatea și mântuirea semenilor și să ofere un cuvânt de încurajare, de îmbărbătare, de orientare, o prezență lângă cel aflat în singurătate și disperare. Toate aceste forme de milostenie spirituală sunt foarte necesare. Sunt oameni care sunt bogați, dar foarte triști și singuri, în depresie. Aceștia nu au nevoie de bani, ci de încurajare, ca cineva să-i ajute să găsească un sens al vieții, altul decât simplul consum al bunurilor materiale”.