Pelerinajul religios în societatea contemporană

La Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti a avut loc marţi, 6 noiembrie, o dezbatere despre pelerinajul religios în societatea contemporană, susţinută de dr. Mirel Bănică, cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române, pr. prof. dr. Emanoil Băbuş şi pr. conf. dr. Ioan Moldoveanu, ambii de la Facultatea de Teologie.

Evenimentul a fost organizat de Centrul de Studii şi Documentare "Societate, Drept, Religie" din cadrul facultăţii, coordonat de lect. dr. Laurenţiu D. Tănase, cel care a fost şi moderatorul dezbaterii. Lect. dr. Laurenţiu Tănase a subliniat că necesitatea abordării interdisciplinare a acestui subiect în cadrul unei dezbateri ştiinţifice derivă din importanţa pe care pelerinajul o are în viaţa Bisericii noastre şi a societăţii româneşti în ansamblu.

Lect. dr. Laurenţiu Tănase a arătat că, din perspectiva analizei sociologice, pot fi identificate trei tipuri de pelerinaj: "Primul este pelerinajul vocaţional, pe care-l fac cei care vin dintr-o trăire interioară puternică, cei pentru care pelerinajul este de fiecare dată o duminică duhovnicească. A doua categorie este pelerinajul spontan, iar în această categorie îi găsim pe credincioşii care nu sunt prezenţi foarte des la biserică, dar care, aflând din mass-media despre aceste evenimente, iau decizia spontană să participe la pelerinaj. A treia categorie este pelerinajul pasiv. Dacă primele două categorii erau dominate de activitate, de dorinţa de a participa, pelerinajul pasiv este o categorie în care se află cei care au bucuria să se consume ştirile referitoare la pelerinaj apărute în presă, dar nu au imboldul de a participa la el în mod efectiv. Însă, chiar şi prin forma lor pasivă de a urmări subiectele respective, ei sunt totuşi participanţi ai pelerinajului într-o formă mai largă".

Pr. prof. dr. Emanoil Băbuş a prezentat câteva consideraţii istorice privind modul în care se desfăşura pelerinajul religios în Evul Mediu, şi în special în vremea cruciadelor. Părintele profesor s-a referit cu precădere la pelerinajul care se făcea la Ierusalim şi care era înţeles sub diferite aspecte: "Prin pelerinajul de la Ierusalim, pelerinul făcea un exerciţiu de asceză şi despărţire de lume; dorea practic să ajungă la locul pătimirii Mântuitorului Iisus Hristos, deoarece în concepţia pelerinului medieval, harul era prezent în permanenţă într-un spaţiu atât de important în istoria mântuirii. O altă motivaţie era legată de greşelile mari; aici avem cazul principilor şi regilor, care, până să ajungă la putere, cu siguranţă au făcut şi crime. Aşadar, este vorba aici despre un pelerinaj penitenţial. Din punct de vedere fenomenologic, pelerinajul era considerat, în cele din urmă, împlinirea destinului uman dornic de mântuire". Pr. prof. Emanoil Băbuş a menţionat şi câteva trăsături ale pelerinajelor care se făceau în Evul Mediu la Constantinopol, considerat de către pelerini un oraş sfânt prin faptul că acolo au fost aduse din Palestina foarte multe sfinte moaşte, părţi din Sfânta Cruce şi era plin de sanctuare cu obiecte sfinte. Asia Mică, Siria, Palestina, Egiptul erau, de asemenea, importante locuri de pelerinaj în Evul Mediu.

Pr. conf. dr. Ioan Moldoveanu a prezentat fundamentele teologice şi motivaţiile duhovniceşti ale pelerinajului, aşa cum se desprind din Sfânta Scriptură şi din exemple istorice concrete, cu scopul de a reliefa cât mai bine diferenţa dintre pelerinajul ortodox şi turismul religios din contemporaneitate. "Turismul religios înseamnă lipsa acestor coordonate spirituale. O călătorie turistică nu devine pelerinaj decât dacă e însoţită de o călătorie mistică, de un pelerinaj interior de apropiere de Dumnezeu prin rugăciune, prin convertire sau înnoire duhovnicească. În situaţia în care pelerinul nu împlineşte această căutare spirituală, riscă să rămână doar un turist religios. Turismul religios, prin comerţul pe care îl practică, riscă să deturneze atenţia pelerinului şi să-l transforme în turist". Pr. Ioan Moldoveanu a arătat că, spre deosebire de turismul religios, pelerinajul ortodox este întotdeauna însoţit de rugăciune, credinţă, citirea de texte sfinte, participarea la Sfânta Liturghie, Sfânta Spovedanie şi Sfânta Împărtăşanie.

Un "termometru pentru înţelegerea stării de sănătate a Ortodoxiei"

Invitatul special al dezbaterii, dr. Mirel Bănică, a prezentat pelerinajul religios din perspectivă sociologică şi antropologică, pe baza unor ample studii de caz pe care le-a efectuat în teren la toate marile pelerinaje din ţara noastră, în decursul a trei ani. Sociologul a explicat că studierea pelerinajului ortodox ca fenomen social şi religios este relevantă deoarece deschide noi oportunităţi în înţelegerea modului actual de funcţionare a societăţii româneşti, fiind în acelaşi timp şi "un foarte bun termometru pentru înţelegerea stării de sănătate a Ortodoxiei româneşti". În opinia dr. Mirel Bănică, pelerinajele nu sunt doar forme de expresie ale religiei populare, ci sunt şi nişte cazuri extraordinare de înţelegere a raportului religiei cu modernitatea şi a raportului dintre religie şi putere în contemporaneitate.

Referitor la numărul-record de pelerini care au participat anul acesta la pelerinajele din Iaşi şi Bucureşti, sociologul a spus că "singura explicaţie raţională este aceea că societatea românească este într-o criză atât de profundă, încât Biserica a rămas singura ei plasă de protecţie". Pe de altă parte, pelerinajele sunt benefice societăţii contemporane deoarece aşteptarea la rând specifică pelerinajului la sfintele moaşte este o formă de terapie colectivă. "Pelerinajul leagă, uneşte, taie pasiunile, egalizează oamenii. Rândul de aşteptare egalizează poziţia socială. Pelerinul nu mai e doctor, nu mai e inginer, nu mai e ţăran, nu mai e rrom. Din acest punct de vedere, pelerinajul este un formidabil exerciţiu de smerenie. Rândul de aşteptare creează ceea ce un mare antropolog american a numit "comunitas". Oamenii se simt bine atunci când se duc la pelerinaj deoarece, pentru câteva momente, rândul şi atmosfera pelerinajului îi fac să intre într-o comuniune care în viaţa reală nu prea există. După 7-8 ore de stat împreună la pelerinaj, între oameni se creează nişte legături superbe", a spus dr. Mirel Bănică.

Întrebările primite din public în partea a doua a dezbaterii au confirmat complexitatea subiectului, au ridicat noi probleme şi, ca atare, noi ipoteze de lucru în abordarea teologică şi ştiinţifică a pelerinajului religios.