Perspectivele unui remediu centenar

Iniţial aspirina a fost utilizată pentru combaterea febrei, a reumatismului şi a durerilor uşoare sau moderate. După şapte decenii de folosire în aceste scopuri, cercetătorii americani au observat că aspirina împiedică coagularea sângelui, fapt pentru care au preconizat utilizarea ei, în doze mici, pentru prevenirea infarctului şi a accidentelor vasculare cerebrale. La baza unor descoperiri mari stă, adesea, întâmplarea. În 1988 cercetătorii australieni încercau să determine dacă unele maladii sau tratamente medicale cresc riscul de cancer de colon. Cu această ocazie, examinând peste 1.500 de persoane, dintre care jumătate sufereau de maladia menţionată, au descoperit, cu surprindere, că persoanele care îşi administrau în mod regulat aspirină prezentau un risc cu 40% mai scăzut să dezvolte un cancer. Plecând de la această observaţie, în anii următori s-au făcut mai multe studii, ale căror rezultate au fost contradictorii. A fost nevoie de 20 de ani pentru ca efectul benefic menţionat să fie confirmat. Astfel, doctorul Peter Rothwell, neurolog la Oxford, a publicat rezultatele observaţiilor sale într-o revistă prestigioasă („American Journal of Epidemiology“, 2009). Datele sale, semnificative statistic, arată că administrarea regulată de aspirină scade riscul pentru dezvoltarea cancerului de colon, a leucemiilor, a cancerului gastric şi de esofag, precum şi a cancerului căilor biliare. 

 

Încercând să descifreze mecanismul prin care se produce această protecţie, cercetătorii au observat că numai activitatea antiinflamatorie directă nu este suficientă şi au emis ipoteza unor alte mecanisme prin care această moleculă determină celulele îmbătrânite sau lezate să moară înainte de a devenii celule canceroase. 

 

La aceste două mari efecte de prevenţie s-a adăugat relativ recent şi un al treilea. Un studiu efectuat de către cercetătorii canadieni pe pacienţi reumatici, care luau în mod obişnuit aspirină şi alte antiinflamatoare, a arătat că aceştia aveau o şansă de dousprezece ori mai mică decât cei netrataţi de a dezvolta maladia Alzheimer. În sprijinul acestor date a venit şi un studiu suedez, care arăta că la femeile cu risc crescut de accident cardiovascular, care îşi administrează aspirină, există un efect protector în privinţa apariţiei declinului cognitiv şi a demenţei senile. Studiul, publicat în British Medical Journal, în anul 2012, deschide calea spre un tratament preventiv cu aspirină al demenţei senile. Din păcate, nu trebuie să uităm de efectele secundare ale aspirinei (hemoragii digestive sau accidente alergice), încât, pe bună dreptate, doctorul Rothwell susţine că aspirina nu este decât o primă etapă şi că vor urma alte molecule mai eficace, în următoarele decenii. Până atunci, experienţa arată cu certitudine rolul dozelor mici de aspirină în prevenirea infarctului şi accidentelor vasculare cerebrale.

 

Se estimează că în următorii 5-10 ani se vor acumula suficiente date pentru a se reglementa utilizarea aspirinei sau a altor derivaţi mai eficienţi şi mai puţin toxici, pentru prevenirea cancerelor sau a maladiei Alzheimer.