Peste şase secole de tradiţie monahală la Jitianu

Astăzi, de praznicul Întâmpinării Domnului, Înalt Preasfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, va sluji Sfânta Liturghie la Mănăstirea Jitianu, în judeţul Dolj. Vechea vatră monahală se numără printre cele mai valoroase lăcaşuri monument istoric din cuprinsul Mitropoliei Olteniei.

Situată la numai câţiva kilometri de oraşul Craiova, în direcţia Podari - Perişor - Calafat, Mănăstirea Jitianu dă mărturie şi astăzi celor peste şase secole de istorie şi tradiţie ortodoxă. Legenda spune că prima piatră, aşezată la temelia sfântului lăcaş, a fost pusă de domnitorul Mircea cel Bătrân, ca semn de mulţumire pentru biruinţa de la Rovine. Din alte surse reiese că cinstitul aşezământ ar fi fost temeluit în timpul boierilor Craioveşti (sec. XV-XVI), în scopul întregirii sistemului de fortificaţii care se consolidase în jurul Băniei. Această idee este împărtăşită şi de istoricul craiovean Toma G. Bulat, care notează în acest sens: "În istoriografia română s-a acreditat până astăzi că această mănăstire a fost fundată de doamna Bălaşa a lui Constantin Radu Şerban (1654 aprilie - 1658 martie - 1685), ceea ce nu este decât în parte exact. Este adevărat că dânsa a zidit aici un lăcaş nou pentru mănăstire, dar noi socotim că întemeietorii ei sunt alţii, şi anume boierii Craioveşti. Vitejii banoveţi: Barbul, Pârvul, Danciul şi ceilalţi, care ridicau domni în scaun sau îi detronau la nevoie, au înălţat această zidire cu dublu scop, cum am fi afirmat mai sus, din duhul evlaviei, dar şi cu gândul de a se apăra, în principal contra musulmanilor, ei făcând o politică creştină. Linia lor de apărare începea la Sadova, trecea prin Jitianu, Motru, ca să ajungă la Strehaia. La adăpostul puternicilor fortificaţii ale zidurilor înconjurătoare ale acestor mănăstiri, străjuite de măreţe clopotniţe, ei se simţeau mai tari şi puteau domina toată câmpia olteană. Toate patru, Sadova, Jitianu, Motru şi Strehaia, sunt ctitorii craioveşti, fără nici o îndoială" (Toma G. Bulat, "Ştiri noi despre Mănăstirea Jitianu", în revista Mitropolia Olteniei, Nr. 5-6/1967, p. 431).

Închinată Mănăstirii atonite "Sfântul Pavel"

Un alt element important în istoria mănăstirii rămâne consemnarea închinării ei la Sfântul Munte, sub protia Mănăstirii "Sfântul Pavel". Momentul în care cinstitul aşezământ ar fi intrat sub jurisdicţia canonico-administrativă a mănăstirii atonite nu se ştie cu precizie. Există însă o ipoteză dezvoltată de acelaşi Toma Bulat, care, pe fondul afinităţii pe care boierii Craioveşti au arătat-o de-a lungul timpului faţă de Mănăstirea "Sfântul Pavel", prin danii şi alte daruri, "ajungem în epoca lui Radu Vodă Şerban (1602 august - 1610 decembrie), socrul Doamnei Bălaşa, care va fi închinat Jitianul Mănăstirii Sfântul Pavel - conştient că strămoşii lui Craioveşti, ca şi Negru Vodă, nepotul lor, au dat bani şi au ridicat clădiri tari la Sfântul Pavel" (ibidem, pp. 432-433).

Cu fiecare an trecut se mai adaugă o filă la tumultuoasa istorie a sfântului aşezământ monahal. Desprinsă parcă din pagini de Pateric, viaţa călugărilor de aici, de la Jitianu, continuă să curgă în matca ascultării, rugăciunii şi nevoinţei. Oblăduiţi de povaţa IPS Părinte Mitropolit Irineu, îndrumaţi de sfatul părintelui stareţ, protosinghelul Nifon Văcăruş, cei opt vieţuitori duc mai departe cu vrednicie firul tradiţiei monahismului ortodox pe aceste meleaguri.