Piatră de temelie pentru un nou așezământ monahal

Marți, 5 aprilie, a fost sfințită piatra de temelie pentru o nouă mănăstire ce va fi construită în loca­litatea Căbești, comuna Podu Turcului, județul Bacău, la hotarul dintre Arhiepiscopia Romanului și Bacăului și Episcopia Hușilor. Slujba a fost săvârșită de Înalt­preasfințitul Părinte Ioachim, Arhi­episcopul Romanului și Bacăului, împreună cu Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, încon­jurați de un sobor de clerici.

La eveniment au participat clerici din ambele eparhii, autorități publice din județele Bacău și Vas­lui, precum și numeroși credincioși pentru a se ruga împreună pentru ridicarea noului complex monahal ce va fi ctitorit de părintele arhimandrit Iustin Dragomir, starețul Mănăstirii Bogdana, originar din aceste locuri.

Potrivit Biroului de presă al Episcopiei Hușilor, adresându-se celor prezenți, Preasfințitul Părinte Ignatie a vorbit despre semnifica­țiile slujbei punerii pietrei de temelie a unei noi biserici: „Astăzi, prin slujba pe care am săvârșit-o, I-am dăruit lui Dumnezeu acest loc, ca să fie unul de cinstire și preaslăvire a numelui Său. Rânduiala slujbei de punere a pietrei de temelie pentru o biserică nouă este o reverberație a unui eveniment biblic din Cartea Facerii, la care s-a și făcut referire, printr-un tropar, în momentul în care a fost turnat untdelemnul peste piatra care s-a așezat drept temelie a acestei biserici. Patriarhul Iacov, în drumul său spre Mesopotamia, s-a oprit într-un loc, ca să se odihnească, și și-a așezat sub cap o piatră. A avut un vis, care a fost ca ceva real, în care a văzut o scară din cer până pe pământ, pe care coborau și urcau îngerii lui Dumnezeu.

Acest vis a fost atât de pregnant pentru Patriarhul Iacov, încât a simțit, în urma acestuia, prezența lui Dumnezeu în locul acela.

După ce s-a trezit, a turnat untdelemn pe piatră, numind acel loc ca fiind locul (casa) lui Dumnezeu - «Betel» - și poartă a cerului. Așa este orice biserică - o casă a lui Dum­nezeu și o poartă care ne deschide înspre perspectiva realităților spirituale, dincolo de lumea aceasta.

Nădăjduim, așa cum ne-am rugat, ca această biserică și tot ceea ce și-a propus părintele Iustin aici să fie duse la bun sfârșit. Biserica lui Hristos - ni se spune într-o rugă­ciune a punerii pietrei de temelie - a fost întemeiată prin vărsarea Sângelui Său, prin moartea Sa, prin jertfa și dragostea Sa. Prin Învierea Sa, Biserica a fost desăvâr­șită, adică umplută de lumină, pentru că Învierea lui Hristos înseamnă lumină și bucurie. Biserica este locul în care venim și ne umplem de lumină și bucurie, le ducem înspre casele noastre și le răspândim în jurul nostru. Venim la biserică ca să dobândim un nou mod de viață, în Hristos. Prin Înălțarea Sa, Biserica a fost binecuvântată, iar prin Pogorârea Sfântului Duh a fost sfințită și răspândită.

De ce se spune că a fost răspândită? Pentru că noi toți suntem chemați să devenim biserici ale lui Hristos, să conștientizăm (mai degrabă) că suntem bisericile lui Hristos”.

La final, Preasfinția Sa a mulțu­mit Înaltpreasfințitului Părinte Arhi­episcop Ioachim pentru că a ținut foarte mult să fie împreună la acest moment de rugăciune. De asemenea, i-a mulțumit părintelui Iustin Dragomir, care și-a asumat această lucrare deosebită și foarte grea, precum și autorităților jude­țene și locale din cele două județe și loca­lități învecinate.