Pilda lucrătorilor răi ne cheamă pe toţi la responsabilitate

În Duminica a 13-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală, în care a evidenţiat faptul că pasajul evanghelic citit în cadrul Sfintei Liturghii, de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul 21, versetele de la 33 la 44, referitor la pilda lucrătorilor răi, ne arată în esenţă că slujitorii răi pierd Împărăţia lui Dumnezeu.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că Evanghelia Duminicii a 13-a după Rusalii se referă la două realităţi distincte: pe de o parte, la istoria poporului evreu, ca popor ales de Dumnezeu pentru lucrarea de mântuire a oamenilor, şi, pe de altă parte, la viaţa Bisericii şi a fiecărui creştin în parte. Preafericirea Sa a explicat ce semnifică plecarea departe a stăpânului viei. „Plecarea departe a stăpânului viei înseamnă că stăpânul nu a supravegheat din aproape lucrătorii, ci i-a lăsat liberi. Plecarea departe a stăpânului înseamnă asigurarea libertăţii pentru cei pe care el i-a chemat la lucrare. De aceea, ce săvârşesc ei să facă din convingere, în mod liber. Aici, Evanghelia ne arată cât de mult respectă Dumnezeu libertatea oamenilor. El se face nevăzut, Se face îndepărtat, Se face absent, ca omul să acţioneze liber, să decidă în mod liber dacă este lucrător bun sau este lucrător rău în lucrarea lui Dumnezeu, dacă este lucrător cinstit sau lucrător viclean, dacă este un lucrător harnic sau un angajat leneş”, a spus Preafericirea Sa.

Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat faptul că libertatea acordată lucrătorilor din vie nu înseamnă nepăsare din partea stăpânului: „Plecarea stăpânului departe nu înseamnă neglijenţă, pentru că ne spune Evanghelia că, din când în când, stăpânul viei a trimis slujitori să vadă cum lucrează muncitorii via. Aceşti muncitori însă i-au alungat pe slujitorii stăpânului viei: pe unii i-au bătut, pe alţii i-au omorât, iar pe alţii i-au ucis cu pietre (Matei 21, 35). Comportamentul acestor lucrători din vie era unul ostil. De ce? Pentru că ei se comportau în via stăpânului ca şi când ar fi via lor proprie, ca şi când ar fi stăpâni. Deci, erau lucrători fără simţul responsabilităţii, ostili şi vicleni, leneşi şi îndărătnici”.

O pildă cu caracter profetic

În continuare, Patriarhul României a arătat că despre pilda lucrătorilor răi ne vorbesc trei evanghelişti, şi anume: Matei, Marcu şi Luca, şi că toţi trei subliniază faptul că cei care au ascultat parabola lucrătorilor răi au înţeles că Hristos-Domnul vorbea despre ei: „Toate cele trei Evanghelii consemnează faptul că după ce Iisus Hristos a rostit pilda aceasta, arhiereii şi cărturarii care au ascultat-o şi-au dat seama că Iisus despre ei vorbea. Au înţeles că ei sunt cei vizaţi, că ei sunt lucrătorii răi care vor ucide pe Fiul Stăpânului viei, pe Iisus Hristos. Într-adevăr, această pildă are un caracter profetic. Ea a fost pronunţată de Mântuitorul Iisus Hristos după intrarea Sa în Ierusalim, cu câteva zile doar îna­inte de Pătimirile, Răstignirea şi Moartea Sa pe Cruce. Şi aşa cum a prevăzut, s-a împlinit”. Preafericirea Sa a subliniat apoi că via împrejmuită cu gard înseamnă lucrarea lui Dumnezeu prin poporul ales. „Împrejmuirea cu gard a viei înseamnă separarea, alegerea, sau distingerea poporului evreu de celelalte popoare, având ca misiune să mărturisească pe singurul Dumnezeu adevărat Cel nevăzut, Făcătorul cerului şi al pământului. Teascul din vie, din care se obţinea vinul prin zdrobirea strugurilor, însemna viaţa spirituală a poporului ales. Turnul de pază putea simboliza şi Templul din Ierusalim în care Dumnezeu era prezent în modul cel mai solemn. Templul Îl preînchipuia pe Însuşi Mesia, pe Fiul lui Dumnezeu care S-a făcut Om pentru mântuirea oamenilor (...).  Deci, această vie ca lucrare de pregătire a poporului lui Dumnezeu pentru Împărăţia cerurilor era o lucrare la care Dumnezeu a chemat lucrători, pe slujitorii Vechiului Testament, regi, profeţi, cărturari, care să ajute poporul să se pregătească pentru venirea lui Mesia şi pentru intrarea în Împărăţia cerurilor. Vedem însă că slujitorii trimişi de Dumnezeu să vadă ce face poporul, să vadă cum lucrează cei care au fost chemaţi să slujească lui Dumnezeu în vie, au fost adesea primiţi cu ostilitate”, a spus Preafericirea Sa.

Patriarhul României a mai arătat că dacă parabola lucrătorilor răi ar fi interpretată într-un mod duhovnicesc, ea ne vorbeşte nu doar de acei lucrători răi ai Vechiului Testament, ci de toţi slujitorii chemaţi de Dumnezeu la o lucrare sfântă. „Nu este vorba numai de slujitorii Vechiului Testament, dacă interpretăm parabola în mod duhovnicesc, ci de toţi slujitorii chemaţi de Dumnezeu la o lucrare sfântă. Unii dintre ei au răspuns în mod cinstit, corect, cu evlavie, cu frică de Dumnezeu, cu responsabilitate, alţii însă s-au făcut stăpâni peste via Stăpânului şi au devenit lucrători răi, necinstiţi. De aceea, Evanghelia de astăzi ne cheamă pe toţi să medităm la cum răspundem noi chemării lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletului. Slujitorii Sfintelor Altare au o responsabilitate mai mare decât simplii credincioşi, pentru că lor li s-a încredinţat păstorirea celor care sunt chemaţi de Dumnezeu la mântuire prin Taina Sfântului Botez”, a spus Părintele Patriarh Daniel.

La final, Preafericirea Sa a subliniat că Evanghelia Duminicii a 13-a după Rusalii ne cheamă pe toţi, slujitori ai Sfintelor Altare, dar şi credincioşi mireni, la responsabilitate. „Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dăruiască bucuria de a fi slujitori buni, cinstiţi, harnici şi darnici, de a fi credincioşi milostivi şi de a fi roditori de fapte bune. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă să-i ajutăm pe cei neştiutori, pe cei săraci, pe cei bolnavi, pe cei bătrâni, pe cei care au nevoie de ajutorul nostru, devenind astfel mâinile iubirii milostive ale lui Hristos faţă de toţi oamenii”, a arătat Întâistătătorul Bisericii noastre.