La 25 noiembrie 2018, în anticiparea Centenarului Marii Uniri, un sobor impresionant de ierarhi, condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic, și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, consacra „singurul edificiu reprezentativ al Centenarului României reîntregite”. La șase ani de la acest moment istoric, în urma eforturilor susținute ale echipelor de muncitori, Catedrala Mântuirii Neamului se înfățișează în peisajul urban agitat al Capitalei ca o oază luminoasă de liniște, în care orice om poate să se oprească, să se regăsească pe sine în legătură tainică cu Dumnezeu, dătătorul a tot binele.
„Pocăinţa fiului risipitor este una venită dintr-o încercare grea“
▲ Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR) şi Locţiitor de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala mitropolitană din Iaşi ▲ Au fost hirotoniţi doi tineri teologi, iar arhimandritul emilian Nica a fost distins cu „Crucea Moldavă“ ▲
În Duminica fiului risipitor, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi Locţiitor de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala mitropolitană din Iaşi, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. În cuvântul de învăţătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Patriarh a arătat că Dumnezeu cheamă prin iubire la pocăinţă, şi primeşte pe cei căzuţi în păcate atunci când se întorc la faptele bune. „Evanghelia de astăzi ne arată iubirea milostivă a lui Dumnezeu, care copleşeşte dreptatea Lui. După dreptate, fiul risipitor trebuia pedepsit. După milostivirea şi iubirea părintească, el a fost iertat, pentru că valoarea persoanei, a sufletului omului este mai mare decât ceea ce poate face el într-o anumită perioadă a vieţii, chiar şi atunci când săvârşeşte răul. Dacă sufletul omului căzut hotărăşte să se ridice din păcat şi să ceară iertare de la Dumnezeu, Tatăl Cel milostiv recuperează, ridică, reînvie, dă viaţă celor care se pocăiesc. În primul rând vedem că pocăinţa fiului risipitor este una venită dintr-o încercare grea. Şi aceasta ne arată că, în general, noi ne pocăim când trecem prin greutăţi. Atunci ne aducem aminte de Dumnezeu şi ne gândim la starea noastră sufletească“, a spus PF Părinte Patriarh Daniel. „Starea de păcat este nefirească“ În continuare, Părintele Patriarh a arătat că fiul risipitor din Evanghelie este chipul omului care primeşte iertare de la Dumnezeu prin Taina Spovedaniei. „Dar această foamete mare în ţara străină, înde-părtată de casa tatălui, vine după ce fiul risipitor a cheltuit tot ce avea, toată averea sa, care poate fi înţeleasă ca bunuri materiale sau ca avere interioară, sufletească: capacitatea de a gândi, de a voi şi sentimente de iubire pe care le poate manifesta faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni în chip curat. După ce a cheltuit averea sa materială şi cea spirituală în patimi, egoism, în desfătări şi a ajuns la o epuizare a resurselor materiale, pe de-o parte, şi la o epuizare de sine, o cheltuială a raţiunii în patimi iraţionale şi o cheltuială a voinţei în lucruri nevoite de Dumnezeu şi o cheltuială a iubirii în iubire păcătoasă, pătimaşă, egoistă, atunci tânărul şi-a dat seama că foametea exterioară din ţara aceea străină şi îndepărtată se transformă în foame pentru Dumnezeu. Îşi dă seama de sărăcia lui spirituală, de lipsa sa de comuniune cu Dumnezeu şi oamenii. Şi când se află la limita existenţei, aproape de moarte, atunci îşi vine în fire, adică în modul firesc de a fi. Aceasta înseamnă că starea de păcat este nefirească. Starea de libertate păcătoasă, de înstrăinare de Dumnezeu şi epuizare a bunurilor materiale şi spirituale nu este o stare firească, ci nefirească. Aşadar, starea de pocăinţă urmată de cererea de iertare are ca rezultat nu doar iertarea din partea tatălui, care nu mai pomeneşte de greşelile fiului risipitor pocăit, ci şi bucuria mare că a fost recuperat cel ce era pierdut şi a înviat sufleteşte cel ce era mort prin mulţimea păcatelor şi a patimilor sale. Aici, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au văzut Taina mare a Pocăinţei, a Spovedani-ei“, a mai spus Părintele Patriarh. Evanghelia ne cheamă la pocăinţă La finalul predicii, PF Părinte Patriarh Daniel a subliniat importanţa Evangheliei pentru pregătirea de intrare în Postul Mare. „Evanghelia de astăzi ne pregăteşte pentru Sfântul şi Marele Post, ne cheamă să ne gândim la ceea ce am risipit în viaţa noastră în păcat, înstrăinare de Dumnezeu, în patimi egoiste, având posibilitatea fi adunat în sufletul nostru, în schimbul acestorasă, prin rugăciune şi fapte bune, lumină şi bogăţii ale sufletului pe care nimeni nu le va lua de la noi. Evanghelia de astăzi ne cheamă să ne revenim în noi înşine, în fire, pentru că păcatul este o ieşire din fire. Ne cheamă să revenim la starea firească de împreună-vieţuire în iubirea lui Dumnezeu, Tatăl Cel Ceresc şi în Biserica Sa. De aceea, noi, în timpul Postului Sfintelor Paşti, ne pocăim, ne hotărâm să ne ridicăm. Toate metaniile din post sunt simbolul ridicării din păcatul în care ne aflăm, sunt simbolul hotărârii noastre de a ne ridica, de a reînnoi viaţa, de a învia din patimi, pentru a trăi în virtuţi, în fapte bune şi-n iubire milostivă şi darnică, nu în iubire pătimaşă şi risipitoare“, a spus Părintele Patriarh. La final, PF Patriarh Daniel i-a felicitat pe cei doi tineri hirotoniţi ieri în cadrul Sfintei Liturghii, părintele diacon Cătălin Vatamanu şi preotul Ioan Valentin Istrati, dar şi pe arhimandritul Emilian Nica, distins cu „Crucea Moldavă“. În acelaşi timp, Patriarhul BOR a salutat prezenţa unui diacon şi a unui paraclisier din Serbia, aflaţi în pelerinaj la Iaşi, după care a menţionat că au fost desemnaţi candidaţii pentru scaunul de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, alegerile urmând să aibă loc în luna martie.