Pomenirea arhimandritului Mina Dobzeu la Huși

Luni, 6 iunie 2022, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oficiat, la mormântul părintelui arhimandrit Mina Dobzeu, din latura de est a Catedralei Episcopale din Huși, slujba Parastasului, la patru ani de la trecerea sa la cele veșnice.

Un numeros sobor de preoți, din care au făcut parte și părinții consilieri de la Centrul eparhial Huși, au participat la acest moment de rugăciune și aducere aminte, informează Biroul de presă al eparhiei.
În cuvântul său, ierarhul Hușilor a făcut referire la modul în care părintele arhimandrit Mina Dobzeu a promovat, prin scris și exemplu personal, rugăciunea inimii: „Părintele arhimandrit Mina Dobzeu este unul dintre duhovnicii care au asumat, în mod deplin, această tradiție isihastă, prin cuvânt, prin scrieri și mai ales prin faptul că el însuși rostea rugăciunea lui Iisus. Într-una din cărțile sale, părintele Mina scria că este nevoie «să batem la ușa inimii și să o lovim cu cuvintele rugăciunii lui Iisus», cea care ne curăță de orice fel de patimă și aduce în ființa noastră sim­țirea prezenței Mântuitorului Iisus Hristos.
Toți marii isihaști știau, conform tradiției biblice, că a invoca numele unei persoane coincidea cu simțirea prezenței aceleia. Însuși numele lui Iisus, «Emanuel», înseamnă «Dumnezeu este (prezent) cu noi». Părintele Mina, așa cum reiese din scrierile sale și așa cum l-am cunoscut în ultima parte a vieții, a simțit prezența lui Iisus în inima sa, prin rostirea rugăciunii minții (inimii). Părintele Mina și-a asumat, la modul cât se poate de responsabil și deplin al cuvântului, unul dintre îndemnurile preluate din lucrarea «Sbornicul». Aceasta este o carte foarte cunoscută printre îndrăgostiții numelui lui Iisus - o culegere de texte despre rugăciunea lui Iisus, despre modul cum să ne disciplinăm gândurile, despre modul cum să ne luminăm inima și despre cum să unim și să coborâm mintea în inimă. În această carte, se spune că orice creștin - nu numai călugărul - trebuie «să prefere rugăciunea, în fața tuturor lucrurilor». [...] Moștenirea părintelui Mina este să căutăm să rostim cât mai mult rugăciunea lui Iisus, cea care limpezește mintea noastră, dă străvezime gândirii, ne luminează lăuntric și ne ajută să Îl simțim mai intens pe Hristos în viața noastră.

Eu l-am surprins la anumite slujbe la catedrală, strigând tot timpul: «Lumină! Lumină! Lumină!» Unii poate nu l-au înțeles, însă, dacă suntem atenți la tradiția patristică, mai cu seamă în scrierile Sfântului Simeon Noul Teolog, vedem că a avut aceeași stare de uimire (entuziasm) și de expansiune a sufletului, în fața Luminii dumnezeiești, și vorbea cu această Lumină. Cred că și părintele Mina vedea Lumina cea dumnezeiască, Slava cea necreată a Preasfintei Treimi”.