Pomenirea copiilor morţi în incendiul din 1930

Înalt Preasfinţitul Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, a săvârşit Sfânta Liturghie şi slujba de pomenire pentru cei 116 copii care au murit, acum 81 de ani, în biserica din Costeşti, arsă din temelii. Cei care şi-au pierdut viaţa în acel incendiu au fost propuşi anul trecut spre canonizare.

Înalt Preasfinţitul Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, înconjurat de un important sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat marţi, 26 aprilie, Sfânta Liturghie arhierească în Parohia Costeştii Vechi din Protopopiatul Costeşti, informează Biroul de presă al Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului. Evenimentul a avut drept scop pomenirea celor 116 suflete care au pierit în incendiul din anul 1930. După incendiu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca în fiecare luni după Paşti să se facă pomenirea celor arşi în biserica din Costeşti. Acolo s-a ridicat imediat o capelă, iar în 2003 s-a construit o biserică mică din piatră.

Doar copiii se aflau în biserică în acea seară

La 18 aprilie 1930, bisericuţa din lemn din Costeşti, judeţul Argeş, a ars din temelii în timpul Deniei Prohodului Domnului. Aproape toţi copiii satului, 116 la număr, au ars de vii în Vinerea Mare de dinainte de Paşte, înghesuiţi în biserica de doar 24 de metri pătraţi, care avea pe atunci o vârstă ce depăşea două veacuri. Lemnul era putrezit, bârnele erau şubrezite, fiecare pas chinuia periculos podeaua. La fel ca toate bisericile vremii de prin partea Munteniei, n-avea uşă, ci doar o deschizătură joasă, lată de 60 de centimetri, cât să treacă un singur om, cu capul plecat. Ferestrele erau înguste şi ferecate cu gratii de metal. Pe la opt seara, în curtea bisericii s-a iscat o mică gâlceavă. Sătenii încercau să-l convingă pe preot să ţină slujba afară. Erau aproape 200 de oameni, iar biserica era foarte mică. Până la urmă, s-au împăcat astfel: în biserică aveau să stea numai copiii, 116 elevi de şcoală primară şi de liceu. Dascălul a aprins o lumânare şi a aşezat-o în sfeşnic. Flacăra, la început plăpândă, a crescut şi a aprins o coroană din celuloid ce stătea deasupra sfeşnicului. Focul a fost stins iute de dascăl, strivit în bătăi din palme, stârnind zeci de scântei. O scânteie s-a înălţat şi a pătruns, printre crăpături, în podul bisericii, locul unde erau strânse, de ani şi ani, coroanele vechi. În câteva clipe, podul era în flăcări, iar înăuntru copiii nu bănuiau nimic.

Captivi din cauza îmbulzelii

Părinţii, încercând să intre să-şi salveze copiii, s-au îmbulzit la uşă. Ei se împingeau să intre, copiii se chinuiau să iasă şi nu reuşeau, tocmai din cauza părinţilor lor, care le blocau ieşirea. Au murit toţi, 116 copii, tot tineretul satului. Tot atunci şi-a găsit sfârşitul şi preotul paroh Dumitru Vişinescu, care a fost mistuit de flăcări împreună cu fiul său, în vârstă de 11 ani.

Deşi biserica a ars complet, un singur obiect, din hârtie, a rămas intact: Sfânta Evanghelie. Minunea aceasta a încurajat legenda ce s-a împământenit apoi în sat.

"Pe vremurile acelea se obişnuia ca, în anii secetoşi, să vină în satele afectate un sobor de preoţi de la Patriarhie cu moaştele Sfintei Filofteia. Preoţii oficiau slujbe în câmp, iar când îi apuca seara prin vreun sat, înnoptau, împreună cu sfintele moaşte, în biserica locului. Chiar cu un an înainte de tragedie, moaştele au stat în biserica din Costeşti. Se povesteşte însă că, după ce au plecat de la noi din sat şi au ajuns înapoi la Bucureşti, preoţii însoţitori ai moaştelor au observat că fuseseră furate două salbe din aur aflate alături de relicvele sfinte. Dumnezeu s-ar fi supărat tare pe sătenii din Costeşti şi i-a pedepsit, luându-le copiii", povesteşte Virgil Ionescu.

Biserica construită aici în 2003 poartă, deloc întâmplător, hramul "Învierea Domnului" şi "Sfânta Muceniţă Filofteia". Pe un monument de piatră sunt trecute numele celor 116 morţi din Vinerea Mare a anului 1930.