Pomenirea patriarhilor Teoctist şi Iustin

Păstori ai Bisericii Ortodoxe Române în perioade tulburi şi potrivnice credinţei, cei doi ierarhi au inspirat poporului demnitate, smerenie şi răbdare, cunoscând că orice încercare se depăşeşte prin aceste virtuţi. Firi complementare, patriarhul Teoctist a fost monahul desăvârşit până la moarte, iar patriarhul Iustin s-a remarcat ca un erudit teolog.

Teoctist patriarhul s-a născut pe 15 februarie 1915 în comuna Tocileni din judeţul Botoşani, fiind al zecelea fiu din cei 11 copii ai familiei Dumitru şi Marghioala Arăpaşu. La 13 ani, împreună cu un prieten din copilărie, a intrat ca frate în obştea Schitului Sihăstria Voronei, aparţinând de Mănăstirea Vorona. El însuşi mărturisea că în momentul în care a văzut această lavră a avut pentru un moment revelaţia Ierusalimului ceresc. A studiat la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ şi la seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica, de lângă Bucureşti. La 6 august 1935 a fost tuns în monahism, primind numele Teoctist. Peste doi ani a fost hirotonit ierodiacon, iar în 1940 s-a înscris la cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, pe care le-a absolvit în 1945 cu o lucrare la cunoscutul liturgist român preotul Petre Vintilescu. De la Bucureşti s-a retras la Iaşi, unde a studiat la Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii Iaşi. În 1948, Justinian Marina este înscăunat ca al treilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, iar la scurt timp Teoctist va deţine funcţia de vicar-administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor şi apoi va deveni episcop-vicar patriarhal cu titlul de Botoşăneanul. Între anii 1950 şi 1954 a fost secretar al Sfântului Sinod şi rector al Institutului Teologic Universitar din Bucureşti. În 1962 a fost ales ca episcop al Aradului, unde a păstorit 10 ani. În anul 1973 a fost ales ca mitropolit al Olteniei, iar pe 9 octombrie 1977 a fost înscăunat ca mitropolit al Moldovei. Între anii 1980 şi 1982 a ocupat şi funcţia de locţiitor al Mitropoliei Ardealului până la alegerea mitropolitului Antonie Plămădeală. După moartea patriarhului Iustin Moisescu de la 31 iulie 1986, mitropolitul Teoctist a devenit locţiitor de patriarh, iar la 9 noiembrie acelaşi an a fost ales ca al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Patriarhul Teoctist a acordat un important sprijin teologiei româneşti. Nici în Grecia, ţară din afara lagărului comunist, Biserica Ortodoxă locală nu a putut tipări atâtea titluri câte s-au tipărit în perioada sa de păstorire. În cursul slujirii sale ca ierarh a făcut parte şi a condus mai multe delegaţii care au vizitat alte Biserici de peste hotare: Biserica Ortodoxă din Finlanda (1971), Biserica Ortodoxă Siriană din Malambar - India (1976), Biserica Ortodoxă Rusă (1978), Biserica Ortodoxă din Bulgaria (1983), Biserica Armeană (1983), Arhiepiscopia misionară din America (1978). Ca patriarh a vizitat Patriarhia Ecumenică, Patriarhia Bulgară, Patriarhia Rusă, Austria, Elveţia, Germania, Italia, Vatican, Cehia.

O importantă recunoaştere internaţională a primit în anul 1999, când în luna mai a avut loc istorica vizită la Bucureşti a papei Ioan Paul al II-lea, conducătorul Bisericii Catolice, fiind prima vizită a unui suveran pontif în cadrul unei Biserici Ortodoxe după Schisma din 1054.

Patriarhul Teoctist a primit numeroase distincţii în ţară şi străinătate, a publicat numeroase cărţi, 17 volume de predici, meditaţii şi cuvântări în seria "Pe treptele slujirii creştine" şi volumul "Slujind Altarul străbun", în total peste 7.000 de pagini şi 1.500 de titluri. Patriarhul Teoctist a trecut la Domnul pe 30 iulie 2007.

Programul teologic al patriarhului Iustin

Patriarhul Iustin Moisescu s-a născut pe 5 martie 1910 în satul Cândeşti din Argeş. După ce a studiat la Seminarul Teologic din Câmpulung Muscel, a fost trimis de patriarhul Miron Cristea cu o bursă la Facultatea de Teologie de la Atena, pe care a absolvit-o în anul 1934 cu titlul "arista" ("magna cum laudae"). În Grecia a învăţat la perfecţie limba elină cultă. A mai studiat la Strasbourg, în Franţa, iar în 1936 la Atena şi-a susţinut doctoratul cu lucrarea "Evagrie din Pont. Viaţa, scrierile şi învăţătura", premiată de Academia de Ştiinţe din Atena. A fost profesor la Seminarul "Nifon Mitropolitul din Bucureşti" şi profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Varşovia, unde a redactat mai multe cursuri în limba poloneză. A predat şi la Cernăuţi, iar din 1946, la Facultatea de Teologie din Bucureşti. Ca profesor de teologie, a publicat mai multe lucrări de specialitate: "Sfânta Scriptură şi interpretarea ei în opera Sfântului Ioan Hrisostom", "Originalitatea parabolelor Mântuitorului", "Activitatea Sfântului Apostol Pavel în Atena", "Ierarhia bisericească în perioada apostolică", "Simbolica lui Hristu Andrutsos", traducere din greceşte, "Sfântul Pavel şi viaţa celor mai de seamă comunităţi creştine din epoca apostolilor". Deşi era mirean, în anul 1956 a fost ales mitropolit al Ardealului, iar la 10 ianuarie 1957 devine mitropolit al Moldovei. La 12 iunie 1977, Iustin este ales al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. În această funcţie a vizitat mai multe Biserici din Europa, din America şi Asia şi a iniţiat colecţia "Părinţi şi scriitori bisericeşti", proiectată în 90 de volume, precum şi colecţia "Arta creştină în România" în şase volume. Patriarhul Iustin a trecut la Domnul la 3 iulie 1986.