În ziua praznicului Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, credincioșii Bisericii „Sfântul Nicolae”‑Ghica, paraclis universitar din București, au trăit un moment de mare bucurie
Pomenirea Sfântului Grigorie de Nyssa la Paraclisul Facultății „Justinian Patriarhul”
La Biserica „Sfânta Ecaterina”, Paraclisul Facultății de Teologie Ortodoxă din București, a fost săvârșită vineri, 10 ianuarie, slujba de prăznuire a Sfântului Ierarh Grigorie, Episcopul Nyssei, ale cărui sfinte moaște se află în acest locaș de rugăciune din toamna anului 2018. Din soborul slujitor au făcut parte și preoți de la Biserica Domnița Bălașa, Paraclis Patriarhal, de unde sfintele moaște au fost aduse spre a fi păstrate pentru o perioadă de timp la paraclisul universitar. „Este al doilea an în care săvârșim aici, la Biserica «Sfânta Ecaterina», pomenirea Sfântului Grigorie de Nyssa, întrucât, din grija Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, sfintele sale moaște au fost aduse de la Biserica Domnița Bălașa - Paraclis Patriarhal, care în prezent se află în ample lucrări de restaurare și înfrumusețare”, a sus părintele asist. dr. Georgian Păunoiu, parohul Bisericii „Sfânta Ecaterina”.
În cuvântul de învățătură, părintele Georgian Păunoiu a evidențiat principalele aspecte ale vieții marelui părinte capadocian: „Sfântul Grigorie a trăit așa cum i-a fost și numele, în rugăciune și în priveghere, apărând dreapta credință, nelăsându-se intimidat de nici un fel de răutate sau de orice lucrare potrivnică. La al doilea Sinod Ecumenic a fost numit «Stâlp al Ortodoxiei» pentru mărturisirea și apărarea dreptei credințe împotriva ereziilor vremii. Iar la cel de-al șaselea Sinod Ecumenic a fost numit «Părinte al Părinților», arătându-se prin aceasta autoritatea lui duhovnicească și teologică. Ca și alți ierarhi, a trăit în cetate, în tumultul lumii, ajutându-i pe oameni să facă față provocărilor acelor timpuri, apropiindu-i de Hristos și călăuzindu-i pe calea mântuirii. Pilda vieții lui să fie călăuzitoare și pentru noi, iar scrierile sale să rămână ca niște pietre de hotar”.