Preasfințitul Părinte Ieronim, Episcopul Daciei Felix, a fost prezent duminică în Parohia românească „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din orașul Panciova, Serbia. Credincioșii ortodocși români din această
Popas de rugăciune la Mănăstirea Radu Vodă din București
În Duminica a 6-a după Rusalii, 4 august, numeroși credincioși bucureșteni și pelerini au participat la Sfânta Liturghie săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, la Altarul de vară al Mănăstirii Radu Vodă din București, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
După citirea Sfintei Evanghelii de la Matei, care istorisește vindecarea paraliticului din Capernaum, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre sensurile textului scripturistic, subliniind importanța adevăratelor prietenii în viața fiecărui om.
„Mitropolitul Antonie de Suroj, care a păstorit multă vreme în diaspora occidentală, spunea că acest om paralitic este sau a fost un om fericit pentru că a avut patru prieteni, adică patru oameni care au lăsat toate, familie, preocupări, l-au luat pe acest bolnav și l-au dus înaintea Mântuitorului. Și se întreba ierarhul: «Noi, oare, avem patru prieteni adevărați care ar lăsa toate pentru noi?» Adeseori sau de multe ori nu găsim patru prieteni adevărați, pentru că prietenia înseamnă mai mult decât simpla afirmare a cuvântului, decât simpla întâlnire la o masă. Prietenia, dacă este desprinsă din Dumnezeu, are lucruri de o rară calitate care nu se mai întâlnesc sau se întâlnesc foarte rar și în vremea noastră. (...) Evanghelia de astăzi ne îndeamnă la căutarea prietenilor credincioși, care ne-ar putea duce la un medic atunci când vom fi în stare de imposibilitate de a ne mișca. Să ne gândim la prietenii mai credincioși ca noi care se roagă. Părinții Bisericii recomandă să avem prieteni mai buni ca noi. În copilăria mea, când cineva trecea din această viață, în ziua următoare rude sau cunoscuți mergeau la cel puțin șapte mănăstiri, unde se făcea Liturghie în fiecare zi, pentru a pomeni la slujbă pe cel care a trecut din această viață. Era acest gând de a încredința în rugăciune pentru că mai mare faptă pentru cineva care a murit, dincolo de cuvinte, de flori și uneori de omagii ieftine, rămâne rugăciunea. Aceasta este prietenia cea mai înaltă. Dacă cineva îl încredințează lui Dumnezeu, prin rugăciune, pe prietenul lui săvârșește mai mult decât dacă i-ar spune cuvinte false, foarte prezente în lumea noastră, căci rugăciunea și prietenia adevărată ajută pe fiecare, când se oferă un exemplu bun, nu un fals exemplu și model, așa cum, din păcate, se preferă în vremea noastră”, a spus Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Răspunsurile liturgice în cadrul sfintei slujbe au fost oferite de Grupul psaltic „Potirul” al așezământului monahal bucureștean.