Popas de slujire și rugăciune pe Colina Bucuriei

La 40 de zile după Sfintele Paști, creștinii ortodocși au prăznuit cu evlavie Înălțarea Domnului. La Catedrala Patriarhală din Bucu­rești, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Al doilea praznic împărătesc din perioada liturgică a Penticostarului, Înălţarea cu trupul la cer a Mântuitorului Iisus Hristos, a reunit în rugăciune în sfântul lăcaș de pe Colina Bucuriei numeroși slujitori și credincioși. După citirea pasajului evanghelic rânduit (Luca 24, 36-53), ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit atât despre locul Înălțării la cer a Domnului, cât și despre atitudinea de care au dat dovadă ucenicii Săi și despre semnificația acestei sărbători pentru credincioșii ortodocși de astăzi.

Preasfinția Sa a remarcat pre­zența norului pe care Mântuitorul a fost înălțat la cer, conform relatării din primul capitol al Cărții Faptele Apostolilor, și a menționat evenimente similare petrecute în Sfânta Scriptură: „Observăm aici prezența norului pe care Domnul a fost înălțat. Ne amintim, din cuvintele Sfintei Scripturi, despre norul luminos care îi conducea pe evreii din pustie. Altădată, din­tr-un nor a vorbit Dumnezeu Tatăl pe Muntele Taborului, mărturisind că Cel care era îmbrăcat în slavă era Fiul Său cel Preaiubit. De această dată, norul luminos, care semnifică prezența lui Dumnezeu, L-a ridicat pe Mântuitorul de pe pământ la cer. Ucenicii, privind la Înălțarea Sa, au văzut doi bărbați care nu erau alții decât îngerii prezenți și lângă mormântul unde a fost așezat trupul Mântuitorului îndată după coborârea de pe Cruce. În urma cuvintelor celor doi îngeri și a evenimentului la care au luat parte, ucenicii Mântuitorului s-au întors în cetatea Ierusalimului cu bucurie, aflându-se permanent în Templu, slăvind pe Dumnezeu și așteptând împlinirea făgăduinței, adică trimiterea Duhului Sfânt promis de Mântuitorul”.

Vorbind despre atitudinea de care ucenicii au dat dovadă în contextul Înălțării Învățătorului lor, dar și despre felul în care credin­cioșii se raportează la prezența constantă a Domnului în propria lor viață, ierarhul a afirmat: „Astfel de despărțiri pline de bucurie sunt ale celor care au nădejde în Dumnezeu, ale celor care și-L fac pe Dumnezeu prieten, ale celor care înfruntă greutățile, încercările acestei lumi și moartea, cu nădejdea că Mântuitorul ne va dărui tuturor viață veșnică. Această bucurie a ucenicilor care s-au întors de pe Muntele Eleonului în cetatea Ierusalimului este întâlnită și astăzi la foarte mulți credincioși care își pun nădejdea în Domnul”.