Portretul părintelui duhovnicesc la Evagrie Ponticul

În învăţătura sa, acesta trebuie să fie încercat în lupta nevăzută cu diavolii. El trebuie să parcurgă ani îndelungaţi de asceză ("praktike"), deoarece: "nu-i putem învăţa pe alţii ceea ce n-am trăit noi înşine ... cine prin priveghere şi prin asceză s-a făcut pasăre poate să se facă părinte al tinerilor".

Pentru a completa portretul părintelui duhovnicesc, Evagrie adaugă o serie de calităţi absolut indispensabile din activitatea spirituală a acestuia. Printre ele, la loc de cinste se situează "iubirea blândă", ca ţel al cunoaşterii şi înţelepciunii. Ea trebuie să se manifeste cu discreţie, având rolul de a-i naşte pe alţii spre virtute şi spre cunoaşterea lui Dumnezeu. Această calitate îl face pe avva după chipul Creatorului său care a spus: "Învăţaţi de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima" (Matei 11, 29). În acest sens, principalul îndemn al marelui ascet este acela de imitatio Cristi: "Să dobândim aşadar acea blândeţe a Celui ce a spus: "Învăţaţi de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima" şi "Mă rog să mă fac ucenic al celui blând şi să fiu numit astfel".

O a doua calitate menţionată de pontic în descrierea paternităţii sale duhovniceşti este "apatheia" sau "despătimirea". Legată de cele opt gânduri ale răutăţii, "apatheia" nu este altceva decât sănătatea naturală a sufletului. Ea se câştigă prin harul "discernământului duhurilor" - cunoaşterea duhovnicească care îl face pe monah "praktikotatos", adică iscusit în practicarea vieţii ascetice.

Evagrie începe aşadar să contureze portretul avvei după Sfânta Scriptură: "Paternitatea spirituală nu este, aşadar, un fenomen izolat, ci are pentru Evagrie un loc teologic foarte precis în interiorul istoriei mântuirii. Ea este înainte de toate o imitaţie a lui Hristos, cu alte cuvinte o intrare în opera Sa mântuitoare, care vrea să-i aducă pe oameni de la răutate la virtute (prin praktike) şi de la neştiinţă la cunoaşterea lui Dumnezeu (prin theoretike). Ea este apoi frăţie între îngeri şi drepţi, întrucât Mântuitorul nostru îşi împlineşte opera Sa mântuitoare între noi prin cei dintâi". "Praktike" îi este indispensabil avvei până la moarte: "dat fiind că nu începătorii în viaţa duhovnicească, ci dascălii duhovniceşti trebuie să ducă cele mai aspre bătălii".