„Postul este ofrandă a iubirii omului față de Dumnezeu”

În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză), 17 martie 2024, Preafericitul ­Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa a subliniat că pasajul evanghelic rânduit, de la Matei 6, 14-21, ne arată în esen­ță că „postul este ofrandă a iubirii omului față de Dumnezeu”.

În cuvântul de învăță­tură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezentat principalele trei învă­țături duhovnicești desprinse din Evanghelia duminicală: „Prima învățătură este că dacă iertăm greșelile semenilor noștri, și Dumnezeu ne va ierta greșelile noastre. Cea de-a doua învățătură privește postul, și anume că postul este dăruire de sine sau ofrandă a iubirii omului față de Dumnezeu ca semn de recunoștință pentru darul vieții și ca dorință de sfințire a sufletului și a trupului. În al treilea rând, Evan­ghelia ne învață adevărul privind comorile cerești. Acestea sunt luminile adunate în suflet prin rugăciune și prin fapte bune. Aceste trei învățături călăuzesc toată perioada postului de 40 de zile în care intrăm prin Vecernia din duminica aceasta, a Izgonirii lui Adam din Rai”.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit despre importanța iertării greșelilor semenilor noștri ca act esențial pentru ca și noi să primim iertare de la Dumnezeu. „Iertarea greșelilor semenilor noștri luminează sufletul pentru comuniunea lui cu Dumnezeu. Iertăm altora greșelile pentru a fi în pace și comuniune cu toți oamenii și pentru a ne asemăna cu Dumnezeu cel Milostiv și iertător. Evanghelia ne învață că relația omului cu Dumnezeu depinde de relația omului cu semenii săi. Adică, omul nu se poate apropia de Dumnezeu trecând peste aproapele său. De asemenea, iertarea greșelilor altora cultivă în om smerenia și iubirea milostivă, care se nasc din rugăciune. Când omul iartă pe semenul său, se smerește și devine milostiv. Iertarea greșelilor, însă, înseamnă și o răstignire a propriului egoism. Acolo unde este multă mândrie și nu se răstignește egoismul, nu există nici capacitatea de a ierta greșelile altora. În același timp, trebuie să cerem și noi ca toți ceilalți oameni să ne ierte greșelile noastre. De aceea, la slujba Vecerniei în această zi, a Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai, există și această rânduială a iertării reciproce. Cei mari cer de la cei mai mici iertare și reciproc, astfel încât postul acesta al Sfintelor Paști să fie un drum plin de smerenie, de dorința de a ierta și de a fi iertat și de a progresa duhovnicește pe calea iubirii smerite și milostive”, a precizat Preafericirea Sa.

Patriarhul României a explicat apoi că postul este un act de smerenie și o ofrandă de sine, ca dorință de sfințire a sufletului și a trupului: „Ne dăruim pe noi înșine prin faptul că în zilele de post arătăm că iubirea noastră față de Dumnezeu, Dăruitorul vieții și al tuturor darurilor materiale și spirituale, este mai importantă decât darurile materiale pe care le consumăm. De fapt, aceasta este esența postului: semnul iubirii omului credincios față de Dumnezeu. Postul ne arată cum trebuie să prețuim pe Dumnezeu Dăruitorul. Când Adam a primit poruncă să nu mănânce din unul din pomii din Rai, de fapt era o încercare, un examen pentru el ca să aleagă dintre a asculta de Dumnezeu, Dăruitorul Raiului și al vieții, și darurile primite de la Dumnezeu. Pentru un moment, Adam și Eva au uitat de Dăruitor și cu lăcomie s-au apropiat de pomul oprit. Prin aceasta au dovedit că ei au prețuit mai mult darurile decât pe Dăruitor. De aceea, acum, Mântuitorul ne învață că trebuie prin post să arătăm că iubim mai mult pe Dumnezeu, Dăruitorul vieții, decât darurile pe care El ni le oferă, și că trebuie să iubim mai mult darurile duhovnicești, cerești, decât darurile materiale, limitate și trecătoare. Această postire a omului credincios este și semn de recunoștință, de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru darul vieții. Când omul nu mănâncă, ci se roagă mult lui Dumnezeu, el se umple de harul lui Dumnezeu în sufletul și în trupul său. De aceea, postul, pe lângă faptul că este un semn al recunoștinței omului față de Dumnezeu, este și o dorință de sfințire a sufletului și a trupului”.

Totodată, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat de ce a fost izgonit Adam din Rai: „Adam și Eva au pierdut Raiul pentru trei mari greșeli. În primul rând, nu au ascultat de Dumnezeu, ci mai degrabă de șarpe, de ispititor. În al doilea rând, nu au postit, adică nu s-au înfrânat și un dar a devenit mai important decât Dăruitorul, Dumnezeu. (...) A treia gre­șeală este că, după ce a greșit, nu a cerut iertare, nu s-a pocăit, ci a dat vina pe Eva, iar ea pe șarpe. De atunci și până acum omul păcătos acuză pe alții și se scuză pe sine. În pocăință, ne recunoaștem propriile noastre greșeli fără să acuzăm pe alții. Duminica Izgonirii lui Adam din Rai înseamnă că postul care începe de luni este o perioadă de îndreptare prin ascultare de Dumnezeu și mai ales prin ascultarea cuvintelor Sfintei Scripturi și a cuvintelor sfinte din sfintele slujbe, multele rugăciuni, și prin postire ca înfrânare de la produsele de origine animală, care predispun mai mult spre patimile trupești, dar și prin înfrânare de la orice gând, cuvânt și faptă rea, de stăpânire asupra altora sau de denigrare și judecare a semenilor noștri”, a reliefat Întâistătătorul Bisericii noastre.

La final, Preafericirea Sa a evi­dențiat că postul este o perioadă în care omul depune un efort de eliberare de patima lăcomiei, pentru dobândirea roadelor duhov­­­nicești. „Postirea integrală înseamnă nu doar abținere de la bucate de origine animală și înlocuirea lor cu produse de origine vegetală, ci și schimbarea modului de a privi, de a vorbi și de a viețui. Această schimbare înseamnă înduhovnicire, înseamnă gândire nepătimașă. Postul este o perioadă de eliberare din lăcomie materială și lăcomia privirilor și a faptelor, pentru a schimba această lăcomie după bunuri materiale limitate și trecătoare în dorință de îmbogățire sufletească, de daruri cerești, care înseamnă sfințenie, pace, bucurie și toate roadele Duhului Sfânt cultivate prin credință și viețuire bineplăcută lui Dumnezeu. De aceea, perioada de post nu este simplă perioadă de înfrânare, ci este o perioadă de înduhovnicire a sufletului și a trupului. Prin aceasta simțim că Învierea se arată lucrătoare în timpul postului prin eliberarea de patimile păcătoase și prin iertarea primită prin spovedanie și împărtășire euharistică mai deasă, pentru că această perioadă a postului este, de fapt, o perioadă de ridicare a sufletului din moartea pricinuită de păcat. Această ridicare a sufletului este începutul învierii. Perioada postului are în vedere sărbătoarea Sfintelor Paști, dar lucrarea Învierii, ca ridicare din moartea pricinuită de păcat în viața omului, este o lucrare de-a lungul întregii perioade a postului”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.