Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri „Postul este un mare exerciţiu de libertate“

„Postul este un mare exerciţiu de libertate“

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 24 Feb 2015

În prima zi a Postului Sfintelor Paşti, slujba Pavecerniţei Mari a fost săvârşită la Cate­drala Patriarhală de Preafe­ricitul Părinte Daniel, Pa­triar­hul Bisericii Ortodoxe Ro­mâne, înconjurat de un so­bor de slujitori, în prezenţa a numeroşi credincioşi. În ca­drul slujbei au fost citite prima parte a Canonului de po­căin­ţă al Sfântului Andrei Cri­tea­nul, şi Rugă­ciu­nea Sfântului Efrem Sirul, „Doam­ne şi stăpânul vieţii mele“.

La sfârşitul Pave­cer­niţei Mari, Prea­fe­ricitul Părinte Pa­triarh Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură în care a subliniat că perioada Pos­tului Mare reprezintă o perioadă de urcuş duhovnicesc interior spre Înviere. „Postul acesta este cel mai aspru şi cel mai lung, pentru că sărbă­toarea spre care ne îndreaptă el şi pentru care ne pregăteşte este cea mai mare. Toate în Biserică sunt îndreptate spre Înviere; de aceea, prima zi a săptămânii este duminica. Ea arată spre ce este îndreptat timpul vieţii creştine, şi anume, spre Sfintele Paşti, spre Învierea Domnului, pentru că Învierea, ca şi taina Sfintei Treimi, ne arată iubirea nesfârşită a lui Dumnezeu pentru oameni“, a arătat Preafe­ri­cirea Sa. Întâistătătorul Bise­ricii noastre a explicat credincioşilor ce este postul creştin şi cum trebuie acesta ţinut. „Postul este o abţinere totală sau parţială, liber acceptată, de la mâncare şi băutură, sau o abţinere de la alimente de ori­gine animală (carne, lapte, ouă) şi înlocuirea lor cu produse vege­tariene pentru o anumită perioadă. Postul, ca abţinere totală de la mâncare şi băutură, pentru o zi, două, trei sau mai multe, a fost numit în poporul român «post negru». Postul acesta este un post aspru şi a fost practicat în Biserică de la începuturile sale. În mănăsti­rile noastre, în general, se practică acest post aspru în prima săptămână a postului  (primele patru zile) şi apoi în Săptămâna Mare sau Săptămâna Sfintelor Pătimiri, înainte de Sfintele Paşti, după putinţă. Dar acest post negru nu este obligatoriu, ci este facultativ pentru cei care pot să îl împlinească“, a spus Patriarhul României.

„Schimbarea hranei trebuie să antreneze şi schimbarea atitudinilor noastre“

În continuare, Preafericirea Sa a subliniat că hrana vegetală din timpul postului are un înţeles adânc şi un folos bogat, deoarece alimentele vegetale pun organismul într-o anumită predispoziţie pentru rugăciune şi pentru priveghere, în timp ce produsele animale moleşesc organismul sau suscită în el patimi egoiste. „Produsele pro­ve­nind din plante au adunat prin fotosinteză mai multă lumină. În acest sens, când consumăm vegetale, ne hrănim cu lumină solară asimilată în plante. Iar lu­mina aceasta din plante dev­i­ne simbol al luminii harice din Scripturi şi din rugăciuni, adică lu­mina postului. De altfel, astăzi, din raţiuni de ordin me­dical, nu atât religios, a fi vegetarian a devenit o modă; totuşi, postul religios e mai mult decât a fi vegetarian. Abţinerea de la produsele animale nu înseamnă prin ea însăşi post. Dacă tri­plăm cantităţile de produse vege­tale, ajungem la îmbuibare şi atunci nu mai este vorba de post, ci doar de schimbarea felului bucatelor. Postul este nu numai material, ci şi spiritual, adică postul ochilor, al gurii, al inimii. Părinţii ne îndeamnă zicând: «Lasă să postească nu numai gura ta, ci şi ochii tăi, şi urechile tale, şi picioarele tale, şi mâinile tale, şi toate membrele corpului tău prin abţi­nerea de la păcate!». Deci, avem un post de bucate şi un post de păcate, care constă în abţinerea de la gândul necurat, de la cuvântul rău, de la fapta cea rea; toate acestea trebuie să fie integrate în post. Ochii postesc când nu priveşti cu patimă la lucruri şi la persoane. Mâinile postesc când eşti curat şi lipsit de lăcomie. Aşadar, nu este vorba doar de a ne înfrâna de la carne, a schimba felul de mâncare, ci a ne schimba şi comportamentul. Schimbarea hra­nei trebuie să antreneze şi schim­barea atitudinilor noastre“, a explicat Părintele Patriarh.

Preafericitul Părinte Pa­triarh Daniel a mai subliniat că interdicţia pe care Dum­nezeu i-a pus-o lui Adam, de a nu mânca din pom, era o pedagogie, un fel de test pe care trebuia să-l treacă Adam, pentru a creşte spiritual: „Referatul Sfintei Scripturi despre că­derea protopărinţilor Adam şi Eva rămâne până astăzi foarte fas­cinant şi poate chiar intri­gant, adică modul în care este interpretată această cădere a proto­pă­rinţilor, care prin neascultare şi nepostire au căzut din le­gă­tura cu Dumnezeu. Sfinţii Pă­rinţi arată că noi repetăm pă­ca­tul lui Adam şi al Evei prin com­por­tamentul nostru consumând darurile lui Dumnezeu în uitare de Dum­nezeu. Prin interdicţia pusă lui Adam, el a fost pus în sta­rea de a alege între Dum­nezeu şi făptură, între Dă­ruitor şi dar. Însă omul încalcă po­runca, ataşându-se de ceea ce era interzis. În clipa aceea, a uitat de Dumnezeu Dăruitorul şi a luat cu lăcomie darul lui Dum­nezeu în uitare de El (…). Pă­catul este o uitare de Dumnezeu şi o alipire excesivă a omului prin simţuri, faţă de lumea ma­te­rială, ca şi când aceasta ar fi ultima şi singura realitate. Lumea este făcută să fie o fe­reastră către Dumnezeu, iar dacă pentru darurile pe care le primim de la El îi mulţumim, ele devin un fel de scară, de urcuş către Dum­nezeu. Îl vedem pe Dăruitor prin darurile Sale, îl vedem pe Artist prin opera Sa. Însă când darurile sunt folosite în uitare de Dăruitor, atunci lumea devine idol, devine zid între noi şi Dumnezeu, precum şi necro­pola morţii noastre sufleteşti“, a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

„Postul este o şcoală a eliberării noastre de determinismele naturii“

În continuare, Întâistătă­to­rul Bisericii noastre a explicat că postul rânduit de Biserică este şcoala în care noi corec­tăm gre­şeala lui Adam cel vechi, şi anume, uitarea şi neas­cultarea de Dumnezeu. „Prin postul rânduit de Bise­rică noi dăm prioritate iubirii Dăruitorului. Iată de ce postul este un mare exer­ci­­ţiu de libertate, este o şcoală a e­liberării noastre de determi­nis­mele naturii. Prin post, ca detaşare de cele materiale şi ca înmulţire a hranei spirituale, noi ne ata­şăm mai mult de Dum­nezeu Dăruitorul decât de da­rurile Sale şi prin aceasta ne elibe­răm de înrobirea materiei pe care ne-o aduce îmbuibarea (…). Ispita nu te face să fii slab, ci te arată cum eşti: slab sau tare. Ispita este un fel de exami­na­re, de test; de aceea, lipsa de po­­căinţă şi de răspundere pentru păcate se vede ade­sea în viaţa noastră. O mare ispită este astăzi cea a risipirii în multe direcţii de activitate, încât nu mai avem timp să-L mai ascultăm, nici pe Dum­ne­zeu din Scripturi, nici pe semenii noştri care au nevoie de ajutorul nostru. Prin postul sau înfrânarea ochilor trebuie să învăţăm să-i privim altfel pe oameni, decât ca simpli indivizi. În post mai ales trebuie să vedem chi­pul lui Dumnezeu în fiecare om, lumina din el, nu atât răul pe care l-a făcut. Acest exerciţiu este un efort, este o luptă du­hov­nicească. Prin post cultivăm o răstignire a egoismului din noi“, a subliniat Prea­fe­ricirea Sa. 

La final, Preafericitul Pă­rinte Patriarh Daniel le-a oferit credincioşilor prezenţi câte o iconiţă cu Mântuitorul Iisus Hristos. Cântările liturgice au fost intonate de Corala „Nicolae Lungu“ a Patriarhiei Române şi de Grupul „Tronos“ al Cate­dralei Patriarhale.