În Cimitirul „Eroii Revoluției” din Capitală au fost pomeniți sâmbătă, 21 decembrie 2024, martirii din decembrie 1989. Slujba Parastasului a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul,
„Postul este un mare exerciţiu de libertate“
În prima zi a Postului Sfintelor Paşti, slujba Pavecerniţei Mari a fost săvârşită la Catedrala Patriarhală de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de slujitori, în prezenţa a numeroşi credincioşi. În cadrul slujbei au fost citite prima parte a Canonului de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul, şi Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, „Doamne şi stăpânul vieţii mele“.
La sfârşitul Pavecerniţei Mari, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură în care a subliniat că perioada Postului Mare reprezintă o perioadă de urcuş duhovnicesc interior spre Înviere. „Postul acesta este cel mai aspru şi cel mai lung, pentru că sărbătoarea spre care ne îndreaptă el şi pentru care ne pregăteşte este cea mai mare. Toate în Biserică sunt îndreptate spre Înviere; de aceea, prima zi a săptămânii este duminica. Ea arată spre ce este îndreptat timpul vieţii creştine, şi anume, spre Sfintele Paşti, spre Învierea Domnului, pentru că Învierea, ca şi taina Sfintei Treimi, ne arată iubirea nesfârşită a lui Dumnezeu pentru oameni“, a arătat Preafericirea Sa. Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat credincioşilor ce este postul creştin şi cum trebuie acesta ţinut. „Postul este o abţinere totală sau parţială, liber acceptată, de la mâncare şi băutură, sau o abţinere de la alimente de origine animală (carne, lapte, ouă) şi înlocuirea lor cu produse vegetariene pentru o anumită perioadă. Postul, ca abţinere totală de la mâncare şi băutură, pentru o zi, două, trei sau mai multe, a fost numit în poporul român «post negru». Postul acesta este un post aspru şi a fost practicat în Biserică de la începuturile sale. În mănăstirile noastre, în general, se practică acest post aspru în prima săptămână a postului (primele patru zile) şi apoi în Săptămâna Mare sau Săptămâna Sfintelor Pătimiri, înainte de Sfintele Paşti, după putinţă. Dar acest post negru nu este obligatoriu, ci este facultativ pentru cei care pot să îl împlinească“, a spus Patriarhul României.
„Schimbarea hranei trebuie să antreneze şi schimbarea atitudinilor noastre“
În continuare, Preafericirea Sa a subliniat că hrana vegetală din timpul postului are un înţeles adânc şi un folos bogat, deoarece alimentele vegetale pun organismul într-o anumită predispoziţie pentru rugăciune şi pentru priveghere, în timp ce produsele animale moleşesc organismul sau suscită în el patimi egoiste. „Produsele provenind din plante au adunat prin fotosinteză mai multă lumină. În acest sens, când consumăm vegetale, ne hrănim cu lumină solară asimilată în plante. Iar lumina aceasta din plante devine simbol al luminii harice din Scripturi şi din rugăciuni, adică lumina postului. De altfel, astăzi, din raţiuni de ordin medical, nu atât religios, a fi vegetarian a devenit o modă; totuşi, postul religios e mai mult decât a fi vegetarian. Abţinerea de la produsele animale nu înseamnă prin ea însăşi post. Dacă triplăm cantităţile de produse vegetale, ajungem la îmbuibare şi atunci nu mai este vorba de post, ci doar de schimbarea felului bucatelor. Postul este nu numai material, ci şi spiritual, adică postul ochilor, al gurii, al inimii. Părinţii ne îndeamnă zicând: «Lasă să postească nu numai gura ta, ci şi ochii tăi, şi urechile tale, şi picioarele tale, şi mâinile tale, şi toate membrele corpului tău prin abţinerea de la păcate!». Deci, avem un post de bucate şi un post de păcate, care constă în abţinerea de la gândul necurat, de la cuvântul rău, de la fapta cea rea; toate acestea trebuie să fie integrate în post. Ochii postesc când nu priveşti cu patimă la lucruri şi la persoane. Mâinile postesc când eşti curat şi lipsit de lăcomie. Aşadar, nu este vorba doar de a ne înfrâna de la carne, a schimba felul de mâncare, ci a ne schimba şi comportamentul. Schimbarea hranei trebuie să antreneze şi schimbarea atitudinilor noastre“, a explicat Părintele Patriarh.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai subliniat că interdicţia pe care Dumnezeu i-a pus-o lui Adam, de a nu mânca din pom, era o pedagogie, un fel de test pe care trebuia să-l treacă Adam, pentru a creşte spiritual: „Referatul Sfintei Scripturi despre căderea protopărinţilor Adam şi Eva rămâne până astăzi foarte fascinant şi poate chiar intrigant, adică modul în care este interpretată această cădere a protopărinţilor, care prin neascultare şi nepostire au căzut din legătura cu Dumnezeu. Sfinţii Părinţi arată că noi repetăm păcatul lui Adam şi al Evei prin comportamentul nostru consumând darurile lui Dumnezeu în uitare de Dumnezeu. Prin interdicţia pusă lui Adam, el a fost pus în starea de a alege între Dumnezeu şi făptură, între Dăruitor şi dar. Însă omul încalcă porunca, ataşându-se de ceea ce era interzis. În clipa aceea, a uitat de Dumnezeu Dăruitorul şi a luat cu lăcomie darul lui Dumnezeu în uitare de El (…). Păcatul este o uitare de Dumnezeu şi o alipire excesivă a omului prin simţuri, faţă de lumea materială, ca şi când aceasta ar fi ultima şi singura realitate. Lumea este făcută să fie o fereastră către Dumnezeu, iar dacă pentru darurile pe care le primim de la El îi mulţumim, ele devin un fel de scară, de urcuş către Dumnezeu. Îl vedem pe Dăruitor prin darurile Sale, îl vedem pe Artist prin opera Sa. Însă când darurile sunt folosite în uitare de Dăruitor, atunci lumea devine idol, devine zid între noi şi Dumnezeu, precum şi necropola morţii noastre sufleteşti“, a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
„Postul este o şcoală a eliberării noastre de determinismele naturii“
În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că postul rânduit de Biserică este şcoala în care noi corectăm greşeala lui Adam cel vechi, şi anume, uitarea şi neascultarea de Dumnezeu. „Prin postul rânduit de Biserică noi dăm prioritate iubirii Dăruitorului. Iată de ce postul este un mare exerciţiu de libertate, este o şcoală a eliberării noastre de determinismele naturii. Prin post, ca detaşare de cele materiale şi ca înmulţire a hranei spirituale, noi ne ataşăm mai mult de Dumnezeu Dăruitorul decât de darurile Sale şi prin aceasta ne eliberăm de înrobirea materiei pe care ne-o aduce îmbuibarea (…). Ispita nu te face să fii slab, ci te arată cum eşti: slab sau tare. Ispita este un fel de examinare, de test; de aceea, lipsa de pocăinţă şi de răspundere pentru păcate se vede adesea în viaţa noastră. O mare ispită este astăzi cea a risipirii în multe direcţii de activitate, încât nu mai avem timp să-L mai ascultăm, nici pe Dumnezeu din Scripturi, nici pe semenii noştri care au nevoie de ajutorul nostru. Prin postul sau înfrânarea ochilor trebuie să învăţăm să-i privim altfel pe oameni, decât ca simpli indivizi. În post mai ales trebuie să vedem chipul lui Dumnezeu în fiecare om, lumina din el, nu atât răul pe care l-a făcut. Acest exerciţiu este un efort, este o luptă duhovnicească. Prin post cultivăm o răstignire a egoismului din noi“, a subliniat Preafericirea Sa.
La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel le-a oferit credincioşilor prezenţi câte o iconiţă cu Mântuitorul Iisus Hristos. Cântările liturgice au fost intonate de Corala „Nicolae Lungu“ a Patriarhiei Române şi de Grupul „Tronos“ al Catedralei Patriarhale.