Praznic luminos la Paraclisul Catedralei Naționale

Sărbătoarea Înălțării Domnului este hramul principal al Catedralei Naționale. Întrucât pe șantierul edificiului lucrările de construire continuă, Sfânta Liturghie de hram a fost săvârșită în Altarul de vară al Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului. Delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la eveniment a fost Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Din soborul de slujitori care s‑au rugat împreună cu ierarhul la Sfânta Liturghie au făcut parte arhim. Paisie Teodorescu, vicar patriarhal; arhim. Ciprian Grădinaru, eclesiarhul Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului; arhim. Dionisie Constantin, consilier patriarhal; pr. Ioan Dragomir, consilier patriarhal; pr. Codruț Toader, inspector eparhial.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a tâlcuit înțelesurile duhovnicești ce se desprind din relatarea Înălțării Domnului. „Sărbătoarea Înălțării Domnului este prilej de negrăită bucurie pentru întreaga Biserică și pentru cei care de mai mulți ani privesc către catedrala de alături, închinată tocmai acestui praznic și Sfântului Apostol Andrei. Sărbătoarea aceasta ne îndeamnă să depășim lucrurile care ne leagă atât de mult de pământ și să ne înălțăm cu mintea și cu inima către cer, acolo unde trebuie să fie și comoara noastră. La patruzeci de zile după Învierea Sa, Mântuitorul Hristos S‑a înălțat la cer. Evangheliile ne spun lucruri puține despre acest moment al Înălțării Domnului de pe pământ la cer, Sfântul Evanghelist Marcu într‑un singur verset, iar Sfântul Evanghelist Luca oferind mai multe amănunte. După ce i‑a învățat toate cele pe care aveau să le propovăduiască înaintea neamurilor, până la marginile pământului, ucenicii au fost duși de către Domnul dincolo de Betania, pe Muntele Măslinilor sau al Eleonului. Acolo, pe când îi binecuvânta, S‑a înălțat la cer. De la Învierea Sa din morți până la Înălțare, Mântuitorul i‑a întărit pe ucenicii care erau slabi și fricoși, care se ascundeau prin case de teama iudeilor și dintre care cei mai mulți n‑au avut nici măcar curajul de a‑L însoți pe Domnul până la Golgota, să‑I fie alături în momentul răstignirii Sale pe Cruce, n‑au avut curajul nici să meargă dimpreună cu femeile mironosițe la mormânt, în prima zi a săptămânii, pentru a împlini cele legate de tradiția iudaică. Dar, îndată după ce L‑au văzut înviat din morți, ucenicii s‑au schimbat, au devenit din fricoși neînfricați, mărturisitori ai Învierii Sale, pentru că Învierea Sa constituia, de fapt, temeiul propovăduirii lor, care avea să schimbe lumea în toate locurile în care ucenicii Domnului au vestit cuvintele Evangheliei”, a spus ierarhul.

În continuare, Episcopul‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a vorbit despre bucuria cu care s‑au întors ucenicii în Ierusalim, deși nu‑L mai aveau în mijlocul lor pe Mântuitorul. „Din cuvintele pe care le‑am auzit în pericopa apostolică și cea evanghelică, învățăm în primul rând că sunt și despărțiri care aduc bucurie, cum a fost despărțirea Mântuitorului de ucenicii care s‑au întors bucuroși în Ierusalim. Erau bucuroși pentru faptul că Mântuitorul le‑a spus înainte de acest moment că va fi cu ei până la sfârșitul veacurilor”, a spus Preasfinția Sa.

La final, a fost săvârșită o slujbă de pomenire, în semn de recunoştinţă faţă de eroii care s‑au jertfit pentru neam, credinţă şi ţară.