De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Praznicul Floriilor la Catedrala Patriarhală
Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim sau Floriile a fost prăznuită astăzi, 17 aprilie 2022, și la Catedrala Patriarhală din București. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Potrivit rânduielii, veşmintele liturgice au avut culoarea verde, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii şi al revărsării harului şi binecuvântării Sfântului Duh.
În amintirea momentului Intrării Domnului în Ierusalim, credincioşii bucureșteni care au venit astăzi la Catedrala Patriarhală au primit, la „Baldachinul Sfinților” de pe Colina Bucuriei, ramuri binecuvântate de salcie și stâlpări de finic, sfințite în cadrul slujbei Utreniei.
În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a tâlcuit pasajul evanghelic al praznicului de la Sfântul Evanghelist Ioan (12, 1-18), care consemnează ungerea cu mir a Domnului Hristos în Betania şi intrarea triumfală în Ierusalim: „Mirul valora o sumă deosebit de importantă. Cei 300 de dinari reprezenta munca grea a unui om foarte priceput pentru 300 de zile. Această sumă a stârnit o stare nepotrivită chiar și pentru unul dintre Apostolii Mântuitorului, care se plângea de această risipă, spunând că mai degrabă s-ar fi dat banii săracilor decât să se consume într-un astfel de mod cantitatea de mir care a fost oferită pentru ungerea Mântuitorului. Răspunsul Domnului este foarte clar: «Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna» (Ioan 12, 8). Mântuitorul a mai amintit că această ungere era făcută pentru El, întrucât atunci când era să fie așezat în grabă în mormânt, după răstignirea Sa, nu mai era timp pentru astfel de rânduială a Legii Vechi, pentru că nu se cuvenea ca trupurile celor morți să rămână pe cruce până la Praznicul Paștilor: «Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat» (Ioan 12, 7), a zis Mântuitorul despre femeia care s-a apropiat cu multă evlavie și a turnat pe capul Lui mirul de mare preț”.
În continuare, ierarhul a subliniat că intrarea triumfală într-o cetate importantă era rezervată împăraților și conducătorilor de obști, care se bucurau de o largă cinstire. „Când a intrat în Ierusalim, Mântuitorul a fost întâmpinat ca un mare împărat. Merita cu prisosință această primire triumfală în Ierusalim, deși El a refuzat mereu laudele oamenilor. De această dată, Mântuitorul le-a împlinit pe toate, a intrat blând și smerit așezat pe mânzul asinei, în timp ce oamenii așezau pe cale înaintea Lui ramuri de finic și chiar hainele lor. În ceea ce privește strigătul de bucurie al oamenilor, era asemenea cuvintelor pe care le spuneau altădată regilor, marilor conducători de obști care se întorceau victorioși după o bătălie. Cuvântul «Osana» este cel mai înalt cuvânt de laudă și de mulțumire adresat lui Dumnezeu, așa cum ne arată Profetul și Împăratul David în psalmii săi”, a reliefat Preasfinția Sa.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, condusă de pr. conf. dr. Stelian Ionașcu.