Prăznuire în Lacu Sărat

La 27 iulie, în ziua sărbătorii Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, Mănăstirea Lacu Sărat din judeţul Brăila şi-a serbat hramul. În altarul de vară, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Înalt Preasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

Paşii pelerinilor s-au îndreptat şi anul acesta către aşezământul monahal din staţiunea Lacu Sărat, aleile de pe esplanada bisericii din lemn devenind neîncăpătoare. La slujbă au participat reprezentanţi ai autorităţilor locale şi de stat, în frunte cu domnul Bogdan Tătaru-Cazaban, consilier de stat pentru cultură şi culte în cadrul Administraţiei Prezidenţiale.

Pelerini spre mângâiere duhovnicească

Documentul de sfinţire a bisericii mănăstirii, pecetluit la 27 iulie 1999, aminteşte că "într-o localitate binecuvântată de Dumnezeu cu daruri natural vindecătoare, în vecinătatea centrului de tratament balneoclimateric, tămăduitor al suferinţelor trupeşti, se alătură centrul spiritual de vindecare a durerilor şi bolilor sufleteşti, Sfânta Mănăstire Sf. Pantelimon, ca astfel bolnavii să devină şi pelerini spre mângâierea lor duhovnicească, spre întărirea în credinţă şi spre mai multă nădejde în mila şi ajutorul Mântuitorului Iisus Hristos, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre".

Biruiţi în viaţa istorică, mucenicii câştigă viaţa veşnică

În cuvântul de învăţătură rostit la sfârşitul Sfintei Liturghii, IPS Casian a arătat că, "de fiecare dată când cinstim un mucenic, cinstim de fapt pe Domnul, Care a chemat la vorbirea desăvârşită cu El

pe cei ce au pus mai presus decât viaţa lor scurtă şi pământească viaţa cea veşnică". Arhiepiscopul Dunării de Jos a amintit cuvântul Sfântului Nicolae Cabasila, care spune că "martirii, cei care şi-au oferit viaţa pentru viaţa veşnică, în faţa oamenilor care trăiesc doar pentru viaţa trecătoare, mărturisesc veşnicia şi prin suferinţa trupului mărturisesc puterea Crucii, care este înălţime, adâncime şi lăţime a iubirii lui Dumnezeu. Martirul în faţa persecutorului lumesc trecător şi efemer este un om căzut. În realitate, chinuitorul este un om decăzut de la demnitatea frăţească în care ne-a înzestrat Dumnezeu. Pe moment, chinuitorul triumfă; dar, din clipa următoare, martirul, unindu-se cu Hristos Domnul, biruieşte răul".

Suferinţa este consecinţă a păcatului, biruit prin botez

IPS Casian a amintit celor sosiţi în staţiune pentru tratament trupesc că starea de suferinţă fizică este nefirească omului, fiind doar o consecinţă a îndepărtării de Dumnezeu: "Cu cât pătrunde mai profund în noi Domnul prin cuvântul şi prin taina prezenţei Sale, se diminuează durerile trupului, pentru că durerile nu sunt normale, pentru că durerile nu sunt daruri de la Dumnezeu. Dumnezeu nu ne dă dureri. Nici suferinţe. Durerile şi suferinţa vin din îndepărtarea de Dumnezeu". Din cauza păcatului, se îmbolnăveşte sufletul şi slăveşte şi trupul, "deci, iată, durerea şi păcatul nu sunt daruri de la Dumnezeu, şi nu fac parte din zestrea cu care Dumnezeu ne-a înzestrat de la început". În continuare, Înalt Preasfinţia Sa a oferit remediul prin care păcatul se şterge, conform învăţăturii ortodoxe, începând cu Sfânta Taină a Botezului, prin care "murim faţă de păcat şi înviem pentru viaţa nouă în Hristos" şi "al doilea botez pe pământ, botezul lacrimilor, al regretului pentru păcat".

"Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul"

Mulţimii de credincioşi participanţi la sărbătoarea hramului, Înalt Preasfinţia Sa le-a amintit că, deşi se vor întoarce la casele lor, vor rămâne prezenţi prin rugăciunile pomenirilor de la sfântul altar. Pomenirea este cel mai de preţ lucru pe care omul trebuie să-l ceară de la Dumnezeu: "Pomeneşte-mă, Doamne, şi iartă-mi greşelile!" În încheiere, Arhiepiscopul Dunării de Jos a adresat tuturor îndemnul primului verset al pericopei evanghelice rânduite a se citi la pomenirea unui sfânt mucenic: "Aceasta vă poruncesc, să vă iubiţi unul pe altul" (Ioan 15, 17): "Chiar dacă lumea vă urăşte, spune Hristos, gândiţi-vă că mai întâi pe Mine M-au urât. Îndrăzniţi, iubiţi-vă unii pe alţii, în toate împrejurările vieţii, în familie, la locul de serviciu, şi din iubirea de Dumnezeu să se nască iubire de semeni, iubire în toate comunităţile creştineşti, iubire între români".

Istoricul aşezământului monahal

Situată în staţiunea Lacu Sărat, la 5 km SV de municipiul Brăila, pe drumul naţional 21 Brăila-Slobozia, mănăstirea de maici cu hramul "Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon" este cel mai nou aşezământ monahal din judeţul Brăila, în Arhiepiscopia Dunării de Jos. "Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi săvârşirea Sfântului Duh s-a ales loc în centrul parcului staţiunii balneoclimaterice Lacu Sărat, oraşul Brăila, şi s-a întemeiat pe el mănăstire, căreia i s-a oferit drept hram protector pe Sfântul Mucenic şi Doctor fără de arginţi Pantelimon, ocrotitorul şi vindecătorul bolnavilor", spune documentul de sfinţire al bisericii mănăstirii. La 27 iulie 1996, IPS Casian a sfinţit locul şi a pus piatra de temelie a bisericii noii mănăstiri, pentru ca după trei ani, în ziua hramului, să fie sfinţită biserica şi să se binecuvânteze corpul de chilii. Biserica este realizată din lemn, în stil maramureşean, de meşteri vrânceni, având o turlă-clopotniţă înaltă de 24 de metri. Interiorul bisericii este decorat cu icoane pictate, la care se adaugă un număr de nouă icoane datând din secolul al XIX-lea, conservate în cadrul mănăstirii. În prezent, aşezământul numără 13 vieţuitoare, având stareţă pe stavrofora Pantelimona Corjos.