Predici pe înţelesul tuturor

Preasfinţitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, a îmbogăţit recent literatura omiletică a Bisericii noastre cu o frumoasă carte de predici, care se înscrie cu cinste în şirul celor mai reuşite din punctul de vedere al impactului asupra ascultătorilor.

Desigur, cuantificarea lor valorică se va face în timp, pe măsură ce ele vor fi receptate, dar pentru efortul remarcabil al autorului suntem datori cu o semnalare, fie şi mai sumară acum, pentru toţi preoţii interesaţi în căutarea izvoarelor omiletice de mâna întâi, bine ancorate în tradiţia ortodoxă şi în realităţile prezente, deopotrivă. Iată câteva dintre meritele evidente ale cărţii: conţine predici pentru duminicile din toate perioadele anului bisericesc, dar şi pentru cele speciale (care se leagă de Naşterea şi Botezul Domnului); predicile au un pronunţat caracter de oralitate, întrucât majoritatea au fost mai întâi rostite, apoi transcrise după înregistrări audio; sunt predici concise, la obiect, încadrându-se bine în ceea ce omileţii numesc "timp psihologic" (timpul optim al puterii de receptare din partea ascultătorilor); limbajul este accesibil, iar stilul plăcut, expresiv, direct, plin de vioiciune; conţinutul este adaptat nivelului mediu de înţelegere, dar intelectualii prezenţi la slujbă nu au motive să se plictisească: pe alocuri, Preasfinţia Sa "strecoară" câte-o învăţătură care le poate oferi satisfacţia pe care eventual o aşteaptă (de ex.: "cimitir" vine de la grecescul "koimamai" - a adormi… - d. XX d. Rusalii, p. 177).

Omilii tematice

Ca gen al predicii, se încadrează în categoria omiliilor tematice. "Omilii", pentru că se dezvoltă plecând de la pericopa evanghelică a duminicii respective; "tematice", pentru că tratează o temă anume, desprinsă din aceeaşi pericopă. Propriu-zis, fiecare predică poartă un anumit titlu, precizat chiar la cuprins, deosebit de sugestiv şi realist. Câteva exemple: Datornicul nemilostiv, sau despre noi înşine (d. XI); Pilda celor poftiţi la cină dintr-o lume a pretextelor (d. XXVIII); Orbul sau "orbii" din Ierihon? (d. XXXI); Crucea ca viaţă şi viaţa ca o cruce… (d. III din Post). Remarcăm astfel că, pe lângă conţinutul predicilor, ca material "de-a gata", prin aceste denumiri autorul oferă şi sugestii pentru acei predicatori care doresc să plece de la ceva, dar să-şi contureze propriile idei şi strategii, rezervându-şi un anumit grad de originalitate. De aceea, suntem de părere că sunt într-adevăr utile nu neapărat cărţile de predici care oferă totul de-a gata, ci acelea care sugerează şi idei, teme, modalităţi oratorice proprii.

Ton familiar, afabil, plin de iubire faţă de păstoriţi

Forţa persuasivă a predicilor este asigurată, între altele, atât de oralitatea discursului (practic, sunt "născute", nu "făcute"), cât şi de utilizarea frecventă a întrebărilor retorice, care ţin trează atenţia, antrenând gândirea şi voinţa celor ce ascultă ("Pentru cine a înviat Hristos?"; "Ce învăţăm, deci?"; "Noi cum Îl primim pe Hristos?" etc.). Acest procedeu stilistic, atât de eficient, aminteşte de propovăduitorii consacraţi ai Evangheliei, ca Sf. Ap. Pavel sau Sf. Ioan Gură de Aur, dar şi de mari predicatori români care l-au utilizat, ca Sf. Ier. Antim Ivireanul, IPS Antonie, pr. prof. C. Galeriu ş.a.

O ultimă, dar nu mai puţin importantă remarcă: tonul familiar, afabil, plin de iubire faţă de păstoriţi, ce se degajă din fiecare frază rostită, dar şi din frecventa şi atât de calda adresare "dragii mei…". Este, de fapt, atitudinea pe care i-am cunoscut-o şi de care ne-am bucurat cu toţii, preoţi şi credincioşi, în vremea slujirii Preasfinţiei Sale ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Odată cu felicitările noastre şi exprimarea întregii aprecieri pentru aceste predici frumoase şi convingătoare, nutrim nădejdea că Preasfinţia Sa ne va dărui curând încă o carte, care să o completeze pe cea de faţă: una pentru Praznicele Împărăteşti, Sărbătorile Maicii Domnului şi ale Sfinţilor de peste an.