Pregătirea omenirii pentru venirea lui Hristos

„Dumnezeu Se face om pentru ca noi oamenii să dobândim Împărăţia lui Dumnezeu şi calitatea de fii ai Lui după har”, a subliniat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române în cuvântul de învăţătură rostit ieri, 20 decembrie, în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reşedinţa Patriarhală.

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că E­vanghelia Duminicii dinaintea Naşterii Domnului (sau a Sfinţilor Părinţi după trup ai Domnului Iisus Hristos - Ev. Matei 1, 1-25) cuprinde o înţelepciune divină care exprimă aşteptarea cu speranţă a Mântuitorului de-a lungul a 42 de generaţii şi pregătirea oamenilor pentru venirea Lui. Sfântul Evanghelist Matei, a mai spus Preafericirea Sa, menţionează şi patru femei de alte etnii pentru a sublinia că toate neamurile sunt chemate la mântuire, dar şi pentru a arăta că „nu numai bărbaţii au valoare în faţa lui Dumnezeu şi în lucrarea lui mântuitoare, ci şi femeile”. Semnificaţiile duhovniceşti ale pericopei evanghelice a acestei duminici sunt mai bine înţelese în lumina Apostolului Duminicii dinaintea Naşterii Domnului (Evrei 11, 9-10, 32-40), care reliefează că profeţii, prin credinţa puternică, au profeţit taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu Cel Veşnic.

După relatarea genealogiei Mântuitorului Iisus Hristos, Evanghelia acestei duminici se încheie cu istorisirea Naşterii după trup a Domnului Iisus Hristos, o naştere mai presus de fire care pregăteşte Taina Botezului creştin, „prin care omul se naşte din Duhul Sfânt şi din apă pentru ca în însăşi viaţa biologică, pământească şi trecătoare, să înceapă o viaţă spirituală, cerească şi veşnică”, a spus Părintele Patriarh Daniel. „Sfânta Evanghelie de astăzi ne arată că lucrarea dumnezeiască mântuitoare, ca izbăvire a omului de păcat şi de moarte, începe cu însăşi zămis­lirea şi naşterea Domnului Iisus Hristos Cel Ce Se naşte veşnic din Tatăl, fără să aibă mamă, iar pe pământ S-a născut din mamă, fără să aibă tată. Înţelegem că această lucrare de înomenire a Fiului lui Dumnezeu are ca scop îndumnezeirea omului după har şi prin aceasta noi vedem că rostul venirii Mântuitorului Iisus Hristos nu este doar mântuirea omului sau iertarea păcatelor, ci îndumnezeirea omului şi, în acelaşi timp, dăruirea calităţii de fiu al lui Dumnezeu după har.” 

Patriarhul Bisericii noastre a mai precizat că întruparea Fiului veşnic al lui Dumnezeu a fost împlinirea unui plan al lui Dumnezeu pregătit din veşnicie. „Întruparea fiind scopul pentru care El a creat lumea, Dumnezeu Fiul ar fi devenit om chiar dacă Adam şi Eva nu ar fi căzut în păcat, pentru că, atunci când Dumnezeu a făcut lumea, a avut ca scop această unire a Lui cu omul. Unirea, după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, a necreatului cu creatul, a nelimitatului cu limitatul, a veşnicului cu temporalul. Întruparea Fiului lui Dumnezeu ar fi avut loc chiar dacă Adam şi Eva nu ar fi căzut în păcat, dar atunci întruparea avea numai un aspect de bucurie, însă, din cauza păcatului care i-a dus la moarte pe strămoşii noştri, întruparea Fiului lui Dumnezeu a primit şi aspectul dureros al Crucii şi al morţii”, a spus Patriarhul României. 

Perioada îndelungată a aşteptării Întrupării Fiului lui Dumnezeu de către omenire - a mai explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel - a avut drept scop conştientizarea necesităţii mântuirii sau eliberării de păcat şi de moarte, după ce generaţii de oameni au constatat că mersul omenirii spre moarte nu este conform cu vocaţia omului de a trăi veşnic, de a birui moartea.