Preotul folclorist Gheorghe Dumitrescu-Bistriţa

Renumitul folclorist şi preot Gheorghe Dumitrescu-Bistriţa a valorificat tezaurul muzical şi literar autohton, dăruind pagini de o strălucitoare originalitate, prin fondarea revistei "Izvoraşul". Timp de 21 de ani, publicaţia şi-a găsit cititori în rândul românilor de pretutindeni, având o vastă circulaţie, din Valea Timocului până în Asia şi Africa.

La începutul toamnei lui 1895, mai precis în 15 septembrie, într-o comună din judeţul Mehedinţi, vedea lumina zilei Gheorghe N. Dumitrescu. Acest fiu al satului avea să ridice tradiţiile natale la scară naţională prin înfiinţarea revistei "Izvoraşul", o vastă sinteză de creaţie populară românească (cântece populare scrise în notaţie liniară occidentală, glume, snoave, balade, legende, cântece bătrâneşti, vorbe de duh, credinţe, datini, obiceiuri, basme, povestiri, jocuri pentru copii, descântece, farmece, vrăji, cimilituri, ghicitori şi strigături, chilimuri şi modele de ţesături naţionale şi uneori, studii şi articole despre folclor).

Iniţierea în tainele credinţei şi artei

Urmând chemării lui Dumnezeu, între anii 1908 şi 1912, a studiat la Seminarul Teologic Ortodox de la Mănăstirea Bistriţa (Vâlcea), iar între 1912 şi 1916 a urmat cursurile Seminarului Ortodox din Râmnic. Încă din timpul studiilor seminariale a început să surprindă pe hârtie primele cântece populare auzite prin locurile natale, de la bătrâni, la diferite ocazii din viaţa satului. S-a apropiat de profesorul şi pictorul Ion Tănăsescu pe care l-a însoţit în mai multe călătorii prin satele vâlcene. Cu acest prilej, tânărul seminarist a reuşit să adune primele materiale pentru viitoarea sa revistă.

De-a dreptul fascinat de comorile pe care le descoperea, tânărul cercetător afirma, după o călătorie la Olteanca, pe valea Pesceanei: "Am fost străbătut de fiorul frumuseţii producţiilor populare". Atunci a cules "Alei, codrule fârtate", "Fir-ai bade blestemat", "Mărită-te, mândra mea". La şcoala satului a deprins meşteşugul valorificării folclorului, creând primele culegeri "de teren".

Învăţător şi preot în satul natal

După absolvirea seminarului, a fost numit învăţător suplinitor în comuna mehedinţeană Bistriţa (1917), iar în anul 1918, şi-a dat diferenţele la Şcoala Normală din Bucureşti, după care a obţinut diploma de învăţător titular. În comuna Cârjeni, unde s-a titularizat, a publicat primul număr al revistei sale la 1 iunie 1919. La puţină vreme a reuşit să se transfere în satul natal.

În perioada interbelică a fost membru al Asociaţiei publiciştilor români, al Sindicatului presei din Oltenia, al Societăţii de Ştiinţe Istorico-Filologice şi al Cenaclului compozitorilor, filiala Craiova. În localitatea Cârjeni a organizat căminul cultural, cooperativa sătească, biblioteca, o farmacie, un muzeu etnografic în casa sa şi o arhivă de folclor cu peste 30.000 de piese.

Cea mai importantă lucrare a părintelui Bistriţa a rămas totuşi "Izvoraşul". Despre rostul ei, părintele mărturisea: "Izvoraşul a pornit la drum mai întâi cu profil muzical: răspândirea cântecului popular. Aşa a fost concepută de pe băncile şcolii din Râmnicu Vâlcea. Îmbogăţită, transformată şi maturizată, devine, din 1921, revistă de muzică, artă naţională şi folclor, apoi cuprinzând, din 1936, şi pagini de teatru sătesc (materiale pentru festivităţi săteşti: serbări, aniversări, şezători), precum şi pagini de istorie folcloristică".

Măiestria culegătorilor de texte

Din cauza lipsei mijloacelor materiale, în octombrie 1919, Gheorghe Dumitrescu a organizat o şezătoare intercomunală pentru strângerea de fonduri care să asigure existenţa "Izvoraşului", apărut la 1 iunie 1919. Anul următor a tipărit o broşură cu texte corale, după care a pregătit o serie de expoziţii de pictură în mai multe localităţi din zonă, cu vânzare şi donaţii. Alături de soţia sa, preoteasa Olimpia Dumitrescu, părintele a reuşit să împace condeiul cu slujirea, aducând sub streaşina bisericii frumoasele tradiţii mehedinţene. Iată ce spunea unul dintre cititorii "Izvoraşului" despre cei doi soţi: "Ei se pricep să selecteze materialul folcloric, să-l modeleze, îndepărtând ici un vers şchiop, dincolo o comparaţie stângace; să ilustreze grafic, să noteze pe loc o melodie auzită şi să compună muzica necesară pentru feluritele poezii populare; să scrie teatru sătesc şi să creeze modele de ţesături naţionale" (pr. prof. dr. Marin Velea, din revista "Argeşul Ortodox").

Moştenire pentru posteritate

Preotul Dumitrescu-Bistriţa a ştiut să atragă, pentru a publica în coloanele revistei sale, personalităţi de marcă precum George Breazul, Ioan D. Petrescu, Gheorghe Ciobanu, Simeon Florea Marian, Teodor Bălăşel, Artur Gorovei, Gheorghe Ciauşanu, Dumitru Furtună, George Catană etc. ori scriitori ca Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Muşatescu şi alţii, precum şi preoţi, învăţători, ziarişti, studenţi sau elevi.

Între anii 1928 şi 1934 a editat "Opaiţul Satelor", foaie de cultură pentru popor. Rodul ostenelilor sale s-au concretizat în publicaţii unice ca valoare scriitoricească şi ca intenţie culturalizatoare. Pe lângă materialul arhivistic de excepţie, ordonat pe serii de documente şi având întinderea unui institut de cercetare, a constituit un puternic suport pentru mişcarea folcloristică din ţară şi a contribuit la întărirea spiritului de coeziune şi de identitate al tuturor românilor.

Preotul şi învăţătorul pasionat de folclor a rămas şi a activat în satul natal tot restul vieţii, până la vârsta de 97 de ani, atunci când a trecut la cele veşnice.

"Izvoraşul", o revistă de talie mondială

Pasionatul folclorist a devenit de timpuriu un mare culegător al tradiţiilor mehedinţene, reuşind să îşi publice valoroasele piese culese în prima revistă naţională de muzică, artă şi folclor, "Izvoraşul", fondată de el însuşi, la data de 1 iunie 1919.

Publicaţia a devenit foarte repede o adevărată carte de vizită a Bisericii şi a folclorului din Mehedinţi. A avut o vastă circulaţie, găsindu-şi cititori în Valea Timocului (Bulgaria), Iugoslavia, Grecia, Cehoslovacia, Armenia, ba chiar în Asia şi în Africa. În anul 1958, în urma unui inventar făcut de părintele fondator Dumitrescu- Bistriţa, revista adunase peste 20.000 de piese folclorice literare şi peste 40.000 de cântece populare.