Prezenţe academice ardelene în Banat

Preotul şi profesorul de teologie Liviu Stan, unul dintre cei mai prolifici autori din teologia românească a secolului XX, a lăsat posterităţii o impresionantă operă. Contribuţiile sale ştiinţifice au îmbogăţit literatura teologică românească, mai ales disciplina dreptului canonic ortodox, în cadrul căreia a deschis noi perspective de orientare şi cercetare.

Specialiştii sunt una­nim de acord că teo­lo­­gul Liviu Stan „a sus­ţinut, adâncit şi jus­tificat punctul de vedere or­to­dox în tratarea tuturor pro­ble­­melor pe care le-a abordat în scri­sul său, afirmându-l cu te­me­iuri încă nerevelate până la vre­mea sa“ (preotul profesor Li­viu Stan, în revista „Biserica Or­todoxă Română“, an XCI, nr. 3-5 (martie-mai) 1973, p. 479).

Fiind profesor de drept ca­no­nic la şcolile superioare de te­o­lo­gie de la Sibiu şi Bucureşti, pu­blicaţiile sale au fost cu pre­pon­­derenţă îndreptate spre e­di­turile şi periodicele bi­seri­ceşti din acele oraşe, însă câ­te­va studii au fost publicate şi în revistele mitropolitane de la Iaşi, Craiova şi Timişoara, apă­ru­te după instaurarea regimului comunist în România. Pu­bli­caţiile bisericeşti tradiţionale din Banat au fost desfiinţate în ju­rul anului 1948, însă, până la a­ceastă dată, ele consemnează câ­teva scrieri ale teologului Li­viu Stan. Pentru că numărul lor este redus, în prezentul stu­diu au fost introduse şi recen­zi­i­­le făcute de preoţii bănăţeni sau de preofesorii de teologie de la Caransebeş la valoroasele lu­crări de drept bisericesc scrise de reputatul preot profesor.

Pornind în ordine cronolo­gi­că, prima publicaţie din Banat ca­re conţine o recenzie la lucra­rea lui Liviu Stan, Ontologia Ju­ris, apărută la Sibiu în 1943, e­s­te revista timişoreană Bi­se­ri­ca Bănăţeană, organul oficial de presă al Episcopiei Ortodoxe Ro­mâne a Timişoarei. Recenzia es­te semnată cu iniţialele I.P. (Ioan Petreuţă) şi este publica­tă într-un număr apărut în no­iem­brie 1943. Recenzentul a­tra­ge atenţia că Ontologia Ju­ris este o operă de filosofie a drep­tului din perspectivă creş­ti­nă. Fără a intra în polemică sau în alte disertaţii ştiinţifice, a­u­torul recenziei semnalează şi o afirmaţie discutabilă din a­cest tratat de filosofie a dreptului, aceea că omul în starea de per­fecţiune originară nu avea re­ligie (Ontologia Juris, p. 196).

Cea de-a doua semnalare a te­ologului Liviu Stan în Banat s-a făcut tot printr-o recenzie sem­nată de preotul Petru Re­zuş, profesor la Academia Te­o­lo­gică din Caransebeş şi redac­to­­rul pu­bli­caţiei Altarul Bana­tu­lui, re­vis­tă ctitorită de epis­co­­pul Ve­nia­min Nistor al Ca­ran­­sebeşului în anul 1944. Pe­tru Rezuş pre­zin­tă din nou în spa­ţiul bă­nă­ţean, de această da­tă la Ca­ran­se­beş, lucrarea On­tologia Juris. Este o recenzie mai completă decât cea apă­ru­tă la Timişoara şi, prin forma şi con­ţinutul ei, răspunde mai a­mă­nunţit exigenţelor unei pre­zen­tări de carte. Informaţiile des­pre autor sunt sumare; se a­min­teşte doar că este profesor la Sibiu şi autor de lucrări de drept canonic.

Următoarea scriere este tot o recenzie, de această dată sem­nată de Liviu Stan, pu­bli­ca­­tă în nou-înfiinţata revistă Al­tarul Banatului. Recenzia pre­zintă cartea Antropologia Pa­ulină, tipărită la Sibiu în a­nul 1941, scrisă de diaconul pro­fesor Grigorie T. Marcu.

Întru început, Liviu Stan re­mar­­că părerile pozitive ale spe­cia­­liştilor în studii biblice des­pre lucrarea profesorului sibi­an, în special aprecierile men­to­­rului ştiinţific al lui Grigorie Mar­cu, preotul profesor dr. Va­si­le Gheorghiu, cel care o viaţă în­treagă a slujit Facultatea de Te­o­logie din Cernăuţi ca profesor de studiul Noului Testa­ment. Motivaţia prezentată de Li­viu Stan pentru întocmirea re­cenziei a fost sinceră şi cole­gi­a­lă. Grigorie Marcu este ca­ta­­logat drept „iscusit alcătui­tor“, „un om dăruit de Dum­nezeu cu darul scrisului frumos“, „scriitor“ şi „literat au­ten­­tic, care-şi pune talentul cu toa­tă jertfelnicia în slujba Ce­lui ce i l-a dat“. Liviu Stan ac­cen­­tuează faptul că autorul An­tropologiei pauline spune lucruri frumoase, în­tr-un limbaj e­levat, numindu-l „meşterul po­trivirii cuvântului pe făptura gân­dului“. Scrierile biblice din lim­ba română au dobândit astfel o fineţe şi un stil aparte, ca­re acordă cuvântul Scripturii cu e­xi­genţele unui studiu şti­in­ţi­fic. Pe lângă limbaj, este apre­ci­a­tă bo­găţia de informaţie care nu ră­mâne „monumentală ma­ga­zie de ştiinţă aridă“, ci se îm­păr­tă­şeşte în mod viu citito­ri­­lor.

Foaia Diecezană, organul o­fi­cial de presă al Episcopiei Ca­ran­sebeşului şi publicaţie cu tra­diţie din anul 1886, adă­pos­teş­te în paginile ei o altă recenzie. Profesorul caransebeşean Ioan Bulea scrie la începutul a­nu­lui 1946 o recenzie la cartea Sfin­ţii Români a preotului dr. Li­viu Stan, lucrare apărută la Si­biu. După o trecere în revistă a lucrării lui Petru Rezuş, A­ghio­logia Ortodoxă, care pre­zin­tă fundamentele dogmatice ale sfinţeniei, şi a lucrării pro­fe­sorului Nicolae Popescu Pra­ho­va intitulată Canonizarea în Bi­serica Ortodoxă, unde se po­me­nesc câţiva sfinţi ai ro­mâ­ni­lor, în frunte cu Constantin Brân­coveanu, profesorul Ioan Bu­lea vorbeşte despre conţinu­tul cărţii, dar mai ales despre im­portanţa subiectului. Con­si­de­ră lucrarea lui Liviu Stan ca o completare firească a istorio­gra­fiei existente în problema ca­­nonizării sfinţilor români şi aş­­teaptă din partea Bisericii Or­todoxe Române canonizarea pro­priilor sfinţi, lucru cerut de alt­fel şi de autorul cărţii.

Pentru aceeaşi lucrare, respectiv Sfin­ţii români, oraşul Caransebeş a în­registrat o prezentare mai am­plă şi în paginile revistei Al­ta­rul Banatului, sub condeiul re­dactorului Petru Rezuş. Me­ri­tul incontestabil al acestei lu­crări constă, în accepţia lui Petru Re­zuş, în reactualizarea memoriei sfin­ţilor români în conştiinţa con­temporaneităţii şi în deschi­de­rea unui drum cert pentru al­că­tuirea unei lucrări de aghio­lo­gie românească, întreprin­de­re pe care Liviu Stan a şi a­nun­ţat-o în cuvântul introductiv.

Foaia Diecezană con­sem­nea­­ză în acelaşi an, 1946, un o­ma­giu la împlinirea vârstei de 60 de ani adresat de Liviu Stan e­piscopului diecezan de la Ca­ran­sebeş, Veniamin Nistor. A­ces­ta, înainte de a fi ales episcop la Caransebeş, a activat în ca­drul Administraţiei epar­hi­a­le de la Sibiu şi a avut bune co­la­­bo­rări cu profesorii Aca­de­miei Teo­logice Andreiene.

Cu acest material omagial, a­pariţiile savantului Liviu Stan sau scrierile despre lucră­ri­le lui au încetat pentru mulţi ani în Banat. Abia în anul 1963, revista mitropolitană bă­nă­ţeană Mitropolia Banatului îi publică un ultim studiu inti­tu­­lat „Sfân­tul Munte şi Atan­a­sie Atonitul“. Studiul din revista Mi­tropoliei Banatului aduce în dis­cuţie importanţa pe care o poar­tă pentru Ortodoxie Sfân­tul Munte Athos, apoi prezintă da­te despre Sfântul Atanasie Ato­nitul.

Chiar dacă profesorul de te­o­­­­lo­gie Liviu Stan a fost pre­zent spo­radic în publicaţiile bi­­se­­ri­ceşti bănăţene, mai ales sub for­ma unor prezentări a va­­lo­roa­sei sale opere, lucru de în­­­ţe­les, având în vedere că a ac­­tivat în cele mai importante do­­uă cen­tre universitare teo­lo­­gi­ce ro­mâneşti, rânduiala lui Dum­­­nezeu şi împrejurările vie­ţii au fă­cut ca ilustrul teo­log-cano­nist să-şi doarmă som­nul veş­nic în Lugoj, una din­tre cele mai reprezentative lo­ca­li­tăţi ale Banatului. Mi­tro­polia Ba­­na­tului titra în pri­mul său nu­­măr din anul 1973: „Pr. prof. dr. Liviu Stan, în ur­ma u­nei boli necruţătoare, a de­cedat la în­ceputul lunii a­pri­lie a.c. Du­­pă împlinirea tu­tu­ror celor de cu­viinţă la Bu­cu­reşti, tru­pul ne­însufleţit al re­gretatului das­căl de teologie a fost adus spre în­humare în crip­ta fami­li­a­lă din cimitirul Pa­rohiei Lu­goj“ (Mi­tropolia Ba­natului, a­nul XXIII, nr. 1-3/1973, p. 556). (Pr. dr. Daniel Alic)