Prigoniţii Decretului 410, comemoraţi în şedinţa solemnă a Consiliului Naţional Bisericesc

Miercuri, 18 noiembrie 2009, în Sala sinodală din Reşedinţa patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc şedinţa comemorativă a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc cu tema: „Decretul nr. 410/1959 privind reglementarea vieţii monahale. Context istoric şi consecinţe defavorabile Bisericii“.

Şedinţa a fost deschisă de către Întâistătătorul Bisericii noastre, care a evidenţiat că, în urma decretului din 1959, împreună cu monahii şi monahiile au suferit şi clericii, iar în mănăstirile care s-au închis au fost şi ostenitori mireni.

Pentru înţelegerea mai clară a aspectului juridic al acestui decret, cât şi a contextului istoric, ideologic şi politic în care decretul a fost emis, precum şi pentru evidenţierea consecinţelor din punct de vedere social şi spiritual ale acestui decret nefast, în cadrul sedinţei comemorative a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc au fost susţinute pe această temă trei comunicări.

Biserica a făcut repetate demersuri pentru abrogarea Decretului nr. 410/1959

Părintele Ionuţ Corduneanu, jurist şi consilier patriarhal - Cancelaria Sfântului Sinod, Oficiul juridic, a expus o perspectivă juridică a Decretului nr. 410 din 1959, în care a evidenţiat intervenţiile Bisericii Ortodoxe Române pentru abrogarea decretului, arătând că „imediat ce a fost posibil, după căderea regimului comunist, Biserica a făcut repetate demersuri pentru abrogarea Decretului nr. 410/1959, prima intervenţie pentru reînfiinţarea mănăstirilor închise abuziv datând din 24 ianuarie 1990, în acelaşi an solicitându-se în mod expres autorităţilor de stat abrogarea acestui act normativ“.

În continuare, domnul dr. George Enache, istoric, a arătat că, după aplicarea prevederilor Decretului 410, Biserica a folosit orice oportunitate pentru a-i reintegra pe cei alungaţi şi prigoniţi. „Unii dintre monahii scoşi au continuat să îmbrace rasa monahală şi după plecarea din mănăstiri. Pe aceştia regimul comunist a avut grijă să-i bage în închisoare. Alţii însă au trăit decenii în «călugărie albă», păstrând vie flacăra credinţei. Corespondenţa lor, interceptată de Securitate, plină de aluzii duhovniceşti, era calificată drept «mistică» de organele represive, asta însemnând, în opinia lor, că respectivii ar suferi de probleme psihice. De aceea, periodic, mulţi dintre monahii alungaţi din mănăstiri erau chemaţi la examene psihiatrice, unde se constata cu surprindere că sunt perfect sănătoşi. Regimul însă nu avea încredere în aceşti foşti reprezentanţi ai «armatei negre a călugărilor şi călugăriţelor» şi încerca să le facă viaţa un coşmar. Credinţa în Dumnezeu a învins însă toate obstacolele, iar cuvântul Lui s-a răspândit, prin aceşti «călugări albi», în lume“, a arătat în finalul prezentării sale domnul George Enache.

„Sfătuiţi pe toţi ca să-şi păzească rânduiala lor, în cuminţenie şi linişte“

În finalul celor trei prezentări, istoricul Adrian Nicolae Petcu a arătat că acest trist decret a reprezentat pentru monahismul ortodox românesc un moment de cotitură. Domnul Petcu a evidenţiat, de asemenea, poziţia patriarhului Justinian de neacceptare a acestui demers pornit împotriva monahismului, care, într-o sinaxă a stareţilor şi stareţelor din Arhiepiscopia Bucureştilor, spunea: „Vă duceţi la mănăstiri şi lămuriţi personalul cu ceea ce am făcut noi aici. Nu trebuie să se agite o serie de oameni care ar trebui să părăsească mănăstirea, cei care n-au vârsta şi n-au nici şcoli. Nu este încă ceva definitiv. Se poate întâmpla ca să plece şi dintre cei pe care noi i-am trecut ca să rămână. Din partea noastră, este liber fiecare să hotărască cum va crede de cuviinţă. Liber a venit la mănăstire, este liber să plece sau să rămână. Trebuie să ştiţi că nu este nimeni forţat să plece din mănăstire. Legea are un caracter uman şi ea va fi adusă la îndeplinire cu omenie. Dacă vine cineva în mănăstire şi forţează sau vă ameninţă, vă rog să-mi aduceţi la cunoştinţă de îndată. Vor fi şi agenţi provocatori care să vă tragă de limbă sau să vă spună alte lucruri. Trebuie să ştiţi să-i descoperiţi şi să-i daţi pe mâna autorităţilor. Această cernere a monahismului nu trebuie s-o luaţi ca o prigoană contra Bisericii şi a mănăstirilor. Să nu credeţi lucrul acesta. Măsurile ce s-au luat sunt de ordin social. Se crede că în monahism sunt ţinuţi oameni cu forţa.

Decretul se va aduce la îndeplinire în timp, în mod paşnic şi treptat. Acum este post şi trebuie să stea fiecare liniştit unde se află. Vor veni Paştile, iar după Paşti se va vedea ce va fi. Până atunci, sfătuiţi pe toţi ca să-şi păzească rânduiala lor, în cuminţenie şi linişte“.

O perpetuă atitudine anticlericală şi antimonahală

În încheiere, Preafericitul Daniel, Patriarhul României, a remarcat faptul că patriarhul de vrednică pomenire Justinian a apărat în toată această perioadă monahii şi monahiile din mănăstiri, dând o interpretare foarte înţeleaptă şi apologetică Decretului 410. Părintele Patriarh a evidenţiat că Arhiepiscopia Bucureştilor a fost eparhia în care s-a aplicat cel mai puţin, cu cea mai puţină stricteţe acest Decret 410 şi a subliniat că trebuie să învăţăm şi noi din exemplul patriarhului Justinian cum să apărăm Biserica şi astăzi. „Deşi contextul este diferit, o anumită atitudine anticlericală şi antimonahală se perpetuează de la Iluminism încoace, sub forme sau expresii diferite, dar, totuşi, constante. Există o tendinţă de a reduce rolul Bisericii în societate şi, în acelaşi timp, de a reproşa Bisericii că nu se implică suficient în societate. Există o tendinţă de a considera rugăciunea ca o inutilitate, ca o neproductivitate, ca timp pierdut. Noi considerăm însă rugăciunea ca fiind cea mai importantă activitate, pentru că nu modelează lumea din jurul nostru, din exteriorul nostru, ci lumea din interiorul nostru. Vidul secularizării este teama de interioritate, iar dacă interioritatea noastră este plină de comuniunea omului cu Dumnezeu Cel veşnic, creatorul universului, atunci omul se simte la adevărata lui demnitate de partener de dialog veşnic cu Dumnezeu“, a spus Patriarhul României.

Joi, 19 noiembrie, la Catedrala patriahală din Bucureşti, în cadrul Sfintei Liturghii au fost pomeniţi cei care au pătimit din cauza Decretului 410, iar la final a fost săvârşită slujba Parastasului.