Prima duminică din Postul Nașterii Domnului pe Colina Bucuriei

În prima duminică din Postul Naș­terii Domnului, a 25-a după Rusalii, în mijlocul credincioșilor adunați în rugăciune la Catedrala Patriarhală din București a poposit Prea­sfințitul Părinte Varlaam Ploieștea­nul, Episcop-vicar patriarhal, care a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai lăcașului de închinare.

La momentul rânduit, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură în care a tâlcuit sensurile duhovni­cești ale Pildei samarineanului milostiv rostite de Mântuitorul în Evanghelia duminicală (Luca 10, 25-37).

Preasfinția Sa a explicat că omul rănit de tâlhari în călătoria sa reprezintă întreaga umanitate care, din pricina neascultării, a părăsit grădina Raiului, adică prezența și comuniunea cu Dumnezeu, și s-a afundat în întunericul păcatelor ucigătoare de suflet și de trup: „La începutul Postului Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos, Biserica ne așază la inimă parabola atât de cunoscută a samarineanului milostiv. Aceasta are înțelesuri multiple. În primul rând, ea se referă la lucrarea mântuitoare săvârșită de Domnul Iisus Hristos pentru a Cărui Naștere ne pregătim vreme de o lună și jumătate. Această parabolă a călătorului de la Ierusalim la Ierihon este, în rezumat, istoria căderii omului în păcat și a îndepărtării lui de Dumnezeu. Ierusalimul era icoana Raiului din Eden în care au fost așezați primii oameni creați de Dumnezeu, Adam și Eva, cărora li s-a spus că în momentul în care vor încălca porunca postului, adică vor mânca din pomul cunoașterii binelui și răului, vor muri. Într-adevăr, vrăjmașul l-a înșelat pe primul om să încalce porunca și el a fost alungat din Rai, din acest Ierusalim al fericirii, și trimis în lumea pustie. În interpretarea Sfinților Părinți, acest om reprezintă umanitatea întreagă. De aceea, Sfântul Evanghelist Luca nu îi reține numele, deși majoritatea comentatorilor afirmă că această parabolă rostită de Domnul este de fapt prezentarea unei întâmplări adevărate, pentru că toate elementele care compun această parabolă sunt veridice. Omul care călătorește de la Ierusalim reprezintă umanitatea care a căzut din comuniunea cu Dumnezeu din raiul desfătării și care se află într-o permanentă fugă de El, într-o coborâre spre Ierihon”.

Vorbind despre ungerea rănilor celui căzut de către samarineanul milostiv, ce Îl reprezintă pe Mântuitorul Iisus Hristos, cu untdelemn și vin, prefigurări ale Sfintelor Taine, și despre aducerea lui la o casă de oaspeți, ierarhul a afirmat: „Samarineanul Milostiv, care întemeiază Sfintele Taine ca mijloace vindecătoare și mântuitoare omului, întemeiază această casă de oaspeți care este Biserica Lui și așază în ea slujitori: Apostolii, episcopii, preoții și diaconii, care să se îngrijească, de-a lungul istoriei, de rănile sufletești și trupești ale celor care caută adăpostire”.

La momentul chinonicului, arhidiaconul Nicolae Iftimiu, consilier patriarhal, a dat citire Pastoralei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la prima duminică a Postului Nașterii Domnului din anul 2025 privind însemnătatea Anului omagial al Centenarului Patriarhiei Române și a Anului comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al 20-lea.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.