Prin râvna lor apostolică și-au schimbat viața

„Acești doi Sfinți mari Apostoli au avut o chemare deosebită din partea Mântuitorului Iisus Hristos, au contribuit la propovăduirea Evangheliei Sale și au arătat râvna lor misionară până la moarte”, a spus Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învățătură rostit ieri, de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, în paraclisul istoric al Reședinței Patriarhale din București.

Biserica Ortodoxă Română i-a pomenit ieri, 29 iunie, pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. În cuvântul de învățătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că Sfântul Apostol Petru s-a evidențiat de la început prin maturitatea, râvna și curajul său. „Sfântul Apostol Petru a fost la origine un pescar. Așa i-a găsit, pescuind, Mântuitorul Iisus Hristos, și pe el și pe fratele său Andrei, și pe Ioan și Iacov, fiii lui Zevedeu, și le-a zis: «Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni» (Matei 4, 19). Ei L-au urmat fără să pună vreo întrebare, fără negocieri, și au ascultat pentru că era glasul lui Dumnezeu Cuvântul care îi chema la o misiune dumnezeiască. Petru era cel mai în vârstă dintre cei doisprezece Apostoli, de aceea el lua adesea cuvântul în numele celorlalți. Avea un temperament înflăcărat și foarte adesea exprima curajul lui plin de evlavie și respect față de Mântuitorul Iisus Hristos, de aceea, odată, a ieșit din corabie și a început să meargă pe apă către Mântuitorul Care venea spre corabie mergând pe apă ca pe uscat”, a spus Preafericirea Sa. Apostolul Petru este pictat în icoane purtând două chei. „Sfântul Apostol Petru este cinstit în iconografia noastră prin faptul că are două chei în mână, care simbolizează cheile Împărăției Cerurilor. În tâlcuirea Sfinților Părinți, cum ar fi Sfântul Chiril al Alexandriei, cele două chei înseamnă pocăința și iertarea păcatelor, pentru că el însuși s-a pocăit, a fost iertat și i-a fost dat să păstorească pe creștinii încre­dințați lui, fiindcă era un dascăl al pocăinței”, a explicat Patriarhul României.

Sfântul Apostol Pavel s-a adăugat în grupul Apostolilor după Înălțarea Domnului la cer, el provenind din pătura educată și bogată a poporului evreu, dar a fost chemat în chip minunat de Domnul Hristos. „De la Sfântul Apostol Pavel ne-au rămas 14 epistole pline de conținut teologic și duhovnicesc și de îndrumări privind viața creștină. Sfântul Pavel este considerat cel mai mare misionar al Bisericii din toate veacurile, și nu numai pentru profunzimea teologică a scrierilor sale, ci și pentru râvna lui. Deși acești doi Apostoli ai lui Hristos sunt diferiți ca pregătire teologică, spirituală, culturală, lingvistică, pentru că Sfântul Pavel vorbea și limba greacă, învățată în orașul cosmopolit Tars din Cilicia, ei sunt foarte asemănători, ambii au avut o dragoste jertfelnică pentru Hristos”, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Ei au fost și dascăli ai pocăinței, pentru că în viața lor s-a arătat și slăbiciunea firii omenești întoarse spre păcat. „O mare virtute pe care acești doi mari Apostoli o au în comun este pocăința. Petru s-a lepădat de trei ori de Hristos spunând că nu-L cunoaș­te, de frică, iar Sfântul Apostol Pavel a prigonit Biserica lui Hristos. De aceea, ambii Apostoli au regretat și s-au pocăit toată viața și prin râvna lor apostolică, misionară, parcă ar fi vrut tot timpul să recupereze greșeala lor, unul pentru că s-a lepădat de Hristos și celălalt pentru că a prigonit pe Hristos și Biserica Sa”, a spus Preafericirea Sa. Sfântul Apostol Pavel oferă și o nouă înțelegere duhovnicească asupra Bisericii când spune că este „Trupul lui Hristos”. „Când Sfântul Apostol Pavel aude pe drumul Damascului glasul în lumină: «Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?», el a întrebat «Cine eşti, Doamne?», și Domnul a zis: «Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti». Atunci a înțeles că deși el prigonea pe creștini, pe acei oameni care credeau în Hristos, Hristos Însuși suferea. De aceea, numai el dintre toți Apostolii a spus că Biserica este Trupul lui Hristos iar Hristos este Capul Bisericii, și cine lo­vește în Trupul lui Hristos loveș­te în Hristos, pentru că Hristos Însuși simte, receptează toate durerile per­secu­țiilor, toate durerile necazurilor prin care trec creștinii în lume pentru că Îl mărturisesc pe El ca fiind Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii”, a explicat Patriarhul României.