Prohodirea duhovnicului Mănăstirii Tismana

Obștea monahală a Mănăstirii Tismana din județul Gorj, un sobor numeros de preoți și credincioși din întreaga Oltenie au condus miercuri, 20 martie, pe ultimul drum pământesc, pe părintele protosinghel Vartolomeu Șara­măt, duhovnicul mănăstirii de peste patru decenii. Slujba Înmormântării a fost săvârșită în biserica lavrei de Înalt­prea­sfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, iar trupul fostului duhovnic a fost așezat în cimitirul mănăstirii.

În cuvântul de învățătură, Înaltprea­sfin­țitul Părinte Mitropolit Irineu a amintit de viața monahală aleasă pe care a avut-o părintele Vartolomeu Șaramăt: „Părintele Vartolomeu pleacă în lumea veșnică la începutul Postului Mare, acum când ne pregătim și ostenim să ne construim viața după poruncile lui Dumnezeu, acum când noi ne curățim prin post și rugăciune și vrem să ajungem luminați la Sfânta Înviere. Această plecare a părintelui este în consens cu osteneala călugărească. Prin călugărie nu facem altceva decât să trăim permanent crucea Mântuitorului. Așa cum ne răstignim înaintea Sfântului Altar când devenim monahi, toată viața noastră trebuie să o petrecem în sensul crucii Mântuitorului. Putem spune că viața călugărului este permanent Săptămâna Pătimirilor, a suferințelor, dar și a bucuriei, pentru că nu există Cruce fără Înviere. (...) Pe părintele Vartolomeu l-am cunoscut ca un om de rugăciune, un om tăcut și pașnic, un om care inspira pace și liniște întotdeauna în jurul sfinției sale. Sfântul Nicodim l-a ales ca să fie duhovnic al acestei mănăstiri și în mod sigur că astăzi îl primește în ceata sfinților de la această mănăstire”.

O scurtă biografie a părintelui protosinghel Vartolomeu Șaramăt a fost făcută de arhim. Ioachim Pârvulesu, starețul Mănăstirii Lainici și Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei. Părintele protosinghel Vartolomeu s-a născut în ziua de 26 august 1935, în satul Sohodul, comuna Tismana, din județul Gorj. După absolvirea claselor elementare, părintele a urmat cursurile seminarului, iar la 17 ianuarie 1953 a intrat ca frate în Mănăstirea Polovragi. În ziua de 18 septembrie 1955 a fost tuns rasofor, iar în ziua de 25 august 1957 ca monah. Imediat după aprobarea în anul 1959 a Decretului nr. 410 a fost nevoit să iasă din mănăstire și să se angajeze ca muncitor la drumuri pe defileul Jiului, aproape de Mănăstirea Lainici. În anul 1967 intră în obștea Mănăstirii Lainici. În data de 9 mai 1974 este hirotonit ca ierodiacon și la câteva zile, în data de 11 mai, ca ieromonah, de către Preafericitul Teoctist, la acea vreme Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei. În data de 12 decembrie 1982 este rânduit ca slujitor și duhovnic la Mănăstirea Tismana, unde a rămas până când a trecut la Domnul în ziua de 17 martie 2024, la vârsta de 88 de ani.

În toată vremea șederii sale în Lavra Tismanei, părintele Vartolomeu a fost un om al echilibrului duhovnicesc și al dreptei socotințe, un adevărat „far călăuzitor” pentru monahiile din obște. A îndemnat întotdeauna la răbdare și iertare, pentru a putea fi păstrată pacea. Părintele a fost un neobosit duhovnic, primind la Taina Spovedaniei pe toți cei care au dorit să facă pace cu Dumnezeu, cu aproapele și cu sine. Nici slujbele nu au fost nesocotite, părintele Vartolomeu fiind mereu prezent în mijlocul soborului, slujind cu osârdie și cu mare bucurie, chiar și atunci când vârsta și neputințele trupești și-au făcut din ce în ce mai vizibilă prezența.